Până unde ai merge ca să-ți salvezi dragostea? Câte lumi ai traversa pentru a salva sufletul pe care l-ai iubit toată viața? Câte compromisuri ai fi dispus să faci pentru un legământ încheiat pentru eternitate? Câte păcate ai ierta? Cât ai închide ochii şi cât de greu ți-ar fi să recunoşti greşelile sufletului pereche?
Nu sunt o romantică incurabilă şi timpurile în care trăim nu mă ajută să-mi dezvolt această latură sensibilă, dar povestea de dragoste din carte înclină către iubire necondiționată şi sacrificiu suprem, e genul de legătură care poate transcende timpul. E romantic să te gândeşti că, într-un viitor foarte îndepărtat, după ce omenirea a fost sfâşiata de războaie, cruzime şi violență, puterea dragostei încă reuşeşte să motiveze şi să modeleze sufletul unui om. Înclin să cred că autoarea a ales acest gen de dragoste ca pe un exemplu de „aşa nu”, înclin să cred că e o feministă convinsă şi acesta este modul ei de a milita pentru egalitatea dintre sexe.
Planeta Tiamat este locul unde conviețuiesc două popoare: Iernaticii şi Văraticii. Planeta se bucură doar de două anotimpuri care se schimbă odată la 100 de ani. Aflată pe orbita a două stele, Gemenii, şi a unei Porți Negre (o gaură neagră), Timat îşi schimbă clima în momentul în care se apropie de aceasta. Apropierea aduce Vara, închide Poarta pentru următoarea sută de ani, şi, odată cu ea, puterea este transferată altei Regine. În timpul Iernii, această Poartă este stabilă şi functionează ca o scurtătură pentru deplasarea intergalactică. Hegemonia, care conduce cu strictețe lumile, se foloseşte de Poartă, ca de un portal. Iernaticii din Tiamat beneficiază de tehnologia Hegemoniei, iar extraplanetarii jinduiesc la Apa Vieții, elixirul tinereții veşnice, pentru obținerea căreia mercii, forme de viață create prin inginerie genetică, dotate cu inteligență umană şi nemurire, sunt măcelariți şi vânați.
„Regina zapezilor” primeşte o bilă neagră din partea mea din cauza personajelor principale, pozitive sau negative, tuturor le lipsește sclipirea de credibilitate. Modul in care sunt construite şi analizate nu îndeamnă la empatie. Nu m-am putut lipi şi rezona cu niciunul dintre ei. Chiar şi Regina Iernii, care trebuie să fie diabolică, care comite atrocitate după atrocitate, nu reuşeşte să-ți trezească revolta sau disprețul. Moon, personajul feminin central, m-a ținut până la sfârşit în suspans. Funcția ei de sibilă m-a captivat, o idee genială această comunicare printr-o transă indusă cu o inteligență artificială galactică. Toată cartea am văzut-o ca pe un browser de internet, ca pe un Google umblător de care poți beneficia pentru orice curiozitate ai avea. În ciuda acestor lucruri, am tot sperat până la sfârşit să-şi dea seama de greşeli şi să ia atitudine, să văd schimbarea şi maturizarea, dar aceasta n-a venit în această parte a seriei. În schimb, sunt câteva personaje secundare care echilibrează balanța şi captează interesul.
„Regina zapezilor” este construită pe extreme care nu pot coexista şi care se află într-o continuă luptă pentru supremație: Iarna şi Vara, bine şi rău, tradiție şi tehnologie, empatie şi cruzime, puritate şi ipocrizie, inocență şi păcat, dar şi pe o îmbinare de elemente ştiințifico-fantastice şi fantasy.
Cu toate că are loc într-un viitor post-apocaliptic, autoarea aduce în atenție şi dezbate probleme actuale ca extincția speciilor, discriminarea rasială şi sexuală, poluarea mediului, corupția la nivel înalt, traficul de influență şi de carne vie, colonialismul, şi îndeamnă la acțiune şi atitudine.
Indiferenţa este cea mai puternică forţă din univers. Tot ce atinge, devine fără înţeles. Dragostea şi ura n-au nici o şansă împotriva ei. Lasă frâu liber neglijenţei, decăderii şi nedreptăţii monstruoase. Ea nu acţionează, ci permite. De aceea are atât de multă putere.
Sfârşitul a fost un pic dezamăgitor din punctul meu de vedere, nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor, dar ținând cont că e prima carte dintr-o serie de patru, mizez că imaginația autoarei va reuşi să explice, în continuare, alegerea, văzută de mine ca neinspirată, de la finalul primei părți.
Alte recenzii de la Joan D. Vinge:
