Aici, în malul Dunării, surescitarea îi dispăru, valurile fluviului – niciodată albastru, indiferent că manualele şcolare susţin contrariul – muşcând din ţărm, aşternură în el o linişte copilărească. (pag.132)
Ce a avut pentru mine Îngerul a strigat, al lui Fănuş Neagu?
Nemărginire. Paradoxal ( sau poate nu, dacă veţi recepţiona întru totul mesajul ) această carte în care întâlnim adesea moarte, sărăcie, deznădejde, un şuvoi de evenimente care vin de-a dreptul peste personaje mi-a cristalizat, mai presus de toate, un sentiment de autentic, real, viaţă…
Mai simţisem şi cu volumul Dincolo de nisipuri că Fănuş Neagu este un Povestitor, unul cu majuscule, pentru că totul în rândurile sale este poveste. Poveste încărcată de patos, magie, o înverşunare de a cunoaşte, simţi şi trăi viaţa în ceea ce are ea mai real de arătat.
Şi, trebuie să spun, cu nume precum Panait Istrati şi Fănuş Neagu, oraşul meu natal Brăila, mi-a turnat ( curios, chiar de la distanţă ) în suflet un fel de parfum al căminului, al originilor în sfârşit recunoscute, simţite, asumate…
Îngerul a strigat este o poveste complexă, care se dezvăluie treptat, în valuri, chiar dacă, pentru a meşteri un mesaj precum cel al cărţii, scriitorul brăilean s-a poziţionat încă din începuturile sale într-o zonă a frazelor aparent facile, colorate, respingând cu totul canoanele, limitele rigide, paradele sforăitoare de erudiţie şi lecţiile de morală.
Anii ῾30, Câmpia Brăilei. În Plătărăşti primăvara vine cu trei “evenimente mai de seamă”.
O întâlnire forţată de drumuri între hoţii din Ialomiţa şi Brăila, fuga pretorului şi un moft domnesc – Alexandru Şuţu, din spiţa domnitorilor fanarioţi vrea un aerodrom la conacul său pentru a-i face hatârul logodnicei Ana Ştirbei.
Întâmplările nu sosesc niciodată singure şi nici nu lucrează pentru săraci, astfel că 13 familii din Platarasti se trezesc în situaţia de a face o alegere majoră: strămutarea din satul lor, în Dobrogea, având în faţă un miraj ameţitor: pământ şi o viaţă mai bună.
Cum e firesc, între cele 40 suflete impresiile sunt diverse. Pe unii alternativa la viaţa actuală îi seduce imediat, unii sunt suspicioşi, rezervaţi, iar alţii se tânguie amarnic – pentru ei strămutarea însăşi însemnă o zdruncinătură fatală, smulgerea fără anestezie a sufletului, care, golit de sens şi conţinut, se va usca, fie şi stropit cu ploi aurite.
Puştiul Ion Mohreanu încă nu trebuie să facă nicio alegere; este la vârsta când tatăl poartă pe umeri alegerile; dar, fără niciun preambul, frâiele destinului vor face curând o schimbare brutală, aruncându-l în vâltoarea vieţii. Pe el, ca şi pe alţii.
Fatalitatea pândeşte, adulmecând în naivitatea ţăranilor prăzi uşoare. Decizia este luată, cele 13 familii, aproximativ 40 suflete pornesc în convoi spre noul cămin, Dobrogea lor, nu înainte de a-şi împlini datoriile sufletelor: pomeni, schimburi, donaţii.
Ce vor găsi, pe drum, în Dobrogea, şi în restul vieţii, strămutaţii? Che Andrei, puştiul Ion şi tatăl Neculai Mohreanu, Barbu Căpălău, Titi Şorici, Ouleată şi alţii, femei, copii au multe de trăit şi învăţat.
Dar Îngerul a strigat nu spune doar povestea strămutării; însăilând alte planuri, alte personaje, scriitorul face părtaşi iubirile, luptele, timpul, istoria, schimbările, năzuinţele, eşecurile, magia, misterul, tradiţiile.
Citiţi! Citiţi Fănuş Neagu! Citiţi Îngerul a strigat!
NOTĂ: 9/10







