Am început să citesc această antologie în urmă cu câteva săptămâni și de abia acum am terminat-o, pentru că am un principiu legat de proza scurtă: niciodată nu citesc un text imediat după celălalt, ca să-i las timp să se sedimenteze pe suflet și să-l simt astfel la adevărata intensitate. Dar vreau să vă spun că a picat la țanc această carte în luna tradițiilor noastre și a zăpezilor închipuite. Pentru că, da, cum ninge în povestirile lui Fănuș Neagu, nu mai ninge parcă nicăieri. Zăpezile din Bărăgan au așa o alură de poveste, prin condeiul lui Fănuș Neagu, parcă le vezi în fața ochilor curgând hulpave din cer și sufocând pământul.
Nu cred că mai are rost să spun că această carte, pe care am cumpărat-o din Auchan la incredibilul preț de 2,99 lei (!) merge de minune cu o cafea/ceai/ ciocolată caldă, iar dacă mai pui și-un pled pe tine și dai draperiile de-o parte ca să intre iarna pe fereastră, cu atât îi vei simți pulsul și mai clar.
Talentul de povestitor, harul de a ne apropia de începuturile noastre, de satul românesc și de oamenii din alte timpuri, extraordinarul simț al limbii – toate acestea sunt doar câteva dintre atuurile cu care Fănuș Neagu și-a cucerit iremediabil cititorii și va continua să o facă mult timp de aici înainte. Nu contest, sunt unii care-i consideră scriitura mult prea înflorită și greoaie sau metaforele ca fiind exagerate, însă pentru mine Fănuș Neagu rămâne un scriitor unic, cu un stil aparte.
Și cum să nu citești un volum care începe atât de frumos? Ai putea jura că te lăfăi într-una din lumile lui Garcia Marquez…
„Ninge. Subțire, vesel, neprefăcut. Ninsoarea îmi dă un sentiment de înnoire. Când ninge, dintr-odată sunt altcineva. Mai sincer, mai plin de fantasme. Iată, mi-amintesc de un lipovean care, la prima ninsoare, ieșea în ogradă purtând în brațe o icoană cu ferecături de argint. Ca să ningă peste îngeri. Și-n ziua aia făcea focul numai cu lemn de tei. Era un vrăjitor. Schimba lumea pe o vadră de vin, dându-i culoarea dragostei”.
Cartea despre care vă vorbesc a apărut în colecția Biblioteca pentru toți a Jurnalului Național (dar o mai puteți găsi) și poartă numele unei nuvele deja celebre în literatura română: “Dincolo de nisipuri”.
Acțiunea nuvelei se petrece într-un sat din Bărăgan, în secetosul an 1946. Lipsa apei face ca viața din sat să fie una săracă și deprimantă, astfel că oamenii, dacă nu înnebunesc de foame, precum dascălul, visează la ploi care să le-nverzească grădinile, așa cum face Șusteru, personajul principal. Viața monotonă capătă însă un sens neașteptat atunci când își face apariția un călăreț ce anunță că a plouat în amonte și că e așteptată o viitură pe Buzău. De aici, căutarea apei se va transforma într-o fată morgana și tot ce vă mai pot spune e că nuvela aceasta vă va face să-l iubiți pe Fănuș Neagu.
Totuși, dacă ar fi să aleg din toate textele pe cel care mi-a plăcut cel mai mult, atunci pun la loc de cinste narațiunea Ningea în Bărăgan (Olelie), unde am descoperit în Fănuș Neagu, pe lângă calitățile enumerate mai sus, un bun etnograf ce descrie atât de frumos tradițiile de Lăsata-Secului. În plus, umorul lui Fănuș Neagu nu e cu jumătate de măsură. Apăi dacă e de râs, taică, râzi în hohote!
Pe lângă cele două proze de care v-am vorbit pe scurt, cartea mai cuprinde povestirile: Lișca, În văpaia lunii, Luna ca o limbă de câine, Acasă, Zeul ploii, Ploaie de vară cu peștișori roșii, Maria Custura, Alături se joacă biliard, Izvor cu dropii, Cercei de aur, În stepă, Lebăda neagră și Pierdut în Balcania.
Recomand această carte cu tot dragul, mai ales acum, în preajma sărbătorilor, când ne simțim mai apropiați de farmecul satului românesc, nins “subțire, vesel, neprefăcut”!
Spor la citit!
Alte recenzii de la Fănuș Neagu:
