Înghețat (2019)
Undeva în Pirinei, într-o zonă în care e o adevărată provocare să ajungi iarna, există o instituție de maximă securitate cu 88 de rezidenți, șapte dintre ei, adevărați monștri. Sociopați cu acte în regulă, oameni ce nu cunosc remușcarea sau empatia și nu au nicio speranță de vindecare. Impulsivi și violenți, fructifică orice ocazie pentru a face rău. Nu cunosc frica și pentru a fi pedepsiți sau „dresați”, dr. Xavier recurge chiar la terapie electroconvulsivă, șocuri electrice. Terapia este minimală deoarece este inutilă.
În apropiere există o veche hidrocentrală, aparținând unei familii foarte bogate. Aici, suspendat de cablurile unei telecabine este găsit cadavrul decapitat și jupuit al unui cal. Moartea unui cal n-ar fi căpătat asemenea importanță pentru poliție dacă proprietarul acesteia n-ar fi fost chiar proprietarul miliardar. Astfel, comandantul Servaz se trezește cu încă un caz bizar de rezolvat. Dar lucrurile nu se opresc aici, și din nefericire, calul nu rămâne singura victimă.
Unul dintre bolnavi este Julian Hirtmann, fost procuror la Tribunalul din Geneva, înainte să-și ucidă soția și amantul. Un prădător sexual suspectat în 40 de cazuri de omor rămase nerezolvate; inteligent, calculat, educat, a cărui arestare declanșase un val de dezvăluiri legate de orgii sexuale, droguri și bani murdari, generând un scandal de proporții în care nume grele fuseseră implicate. Un criminal patologic, perfect integrat în societate, un manipulator organizat cu grave tulburări de personalitate. Două personalități: una recunoscută și stimată în plan social și una plină de furie și demență.
Dar ce legătură ar putea exista între acest om și calul miliardarului nostru? Cum a reușit Hirtmann să-și lase ADN-ul la locul crimei. Și de ce? Oare, fiind închis de atât timp, s-a plictisit? Oare inactivitatea de care a avut parte atâția ani, i-a declanșat cheful de joacă? Oare orgoliul lui îl provoacă să se joace un pic de-a Dumnezeu cu oamenii ce trăiesc în această vale izolată? Oare a găsit o breșă în acel sistem de maximă securitate cu care se mândrește instituția? Sau e vorba de un justițiar și totul are legatură cu un anumit val de sinucideri petrecute cu 15 ani în urmă?
Într-o lume în care pornografia, violența, minciuna, ura, sexul, drogurile și alcoolul țin prima pagină a ziarelor și a internetului, comandantul nostru, un adevărat dinozaur când vine vorba de tehnologie, trebuie să facă legăturile și să închidă cazul înainte să apară și alte victime. Mi-a tot fugit gândul la Hannibal Lecter pe durata lecturii.
Cercul (2020)
este a doua carte din seria ce urmărește cazurile de care se ocupă comandantul francez, Martin Servaz.
Au trecut 18 luni de când Hirtmann, sociopatul elvețian, a evadat din institutul de maximă securitate în care l-a cunoscut Servaz. Poliția încă îl caută, Servaz are coșmaruri cu el, dar elvețianul pare că, pur și simplu, s-a evaporat. Detectivul primește un telefon disperat, de la o fostă iubită din liceu, care îl roagă să-i ajute fiul, găsit de jandarmerie la locul unei crime oribile. Femeia susține că fiul ei este inocent, că a fost drogat și lăsat în casa victimei ca țap ispășitor și îl imploră pe Servaz să rezolve cazul și să-i salveze copilul. M-a scos din sărite femeia asta de la început până la sfârșit. Și i-aș fi dat și lui Servaz o mamă de bătaie pentru că se comportă ca un adolescent naiv și îndrăgostit.
Crima a avut loc într-un orășel universitar, aflat în apropiere de Toulouse, unde Martin a fost elev și unde acum învață chiar propria lui fiică, Margot. Victima este una dintre profesoare, iar indiciile găsite la locul crimei îl duc cu gândul imediat la Hirtmann. Este opera unui sociopat, modul în care este găsită biata femeie arată că n-a avut o moarte ușoară, iar indiciile încearcă să spună poliției o poveste.
Trecutul revine în forță și Martin retrăiește tragediile ce i-au marcat existența: moartea mamei, sinuciderea tatălui, pierderea iubitei și a celui mai bun prieten, renunțarea la scris și angajarea în poliție.
În Marsac, toată lumea cunoaște pe toată lumea, bârfele sunt sarea și piperul pentru mica comunitate, oamenii se spionează reciproc, se judecă și etichetează ușor, secretele sunt greu de ascuns. Martin revine aici după 23 de ani, simte că este încă o dată trădat de cei pe care i-a iubit și pericolul care planează asupra lui Margot îi întinde nervii la maximum. Totul se complică și o tragedie din trecut revine în actualitate și pare a avea legătură cu ceea ce se întâmplă în prezent. E oare vorba de o răzbunare? Este opera unui justițiar? Și atunci, care e rolul lui Hirtmann în această ecuație? A dezvoltat acesta o obsesie pentru Martin? De ce simte nevoia psihopatul să intervină constant în viața lui? Sau cineva doar plantează indicii pentru a-l învinovăți?
Mi-a plăcut tare. Are suspans și ritm. Menține misterul până la capăt și lasă loc de continuare. Interludiile au fost foarte interesante deoarece, deși eram sigură despre cine e vorba, nu-mi dădeau cheia temporală pentru a le integra în poveste. Mi-a dat indicii cu lingurița și abia aștept să văd următorul pas pe îl va face Martin. Aștept cu nerăbdare următoarea confruntare dintre psihopatul elegant și periculos și detectivul de modă veche și grav afectat. Margot, fata detectivului, Irene și Samira, ajutoarele acestuia, sunt triunghiul de aur al seriei din punctul meu de vedere.
Alte recenzii de la Bernard Minier:
