A fi bolnav înseamnă pentru oamenii sănătoși a fi privat pe vecie de bucuriile vieții. Boala devine o asigurare a sfârșitului și zilele par doar prelungiri ale suferinței. Însă Max Blecher în romanul Inimi cicatrizate demonstrează contrariul. Boala nu este sfârșitul vieții, ci doar o cale spre a trăi una puțin mai diferită.
Emanuel află într-o zi aparent obișnuită că tratamentele din România nu au dat roade și că a pierdut o vertebră osoasă în urma cancerului. Singura cale de tratare este să plece la sanatoriul din Berck, o stațiune cunoscută pentru tratarea tuberculozei osoase. Personajul masculin acceptă și în scurt timp se trezește înconjurat de o mulțime de grav bolnavi imobilizați în cărucioare, purtând cu mândrie armura de ghips.
Ceea ce m-a surprins este liniștea pe care bolnavii de la Berck o purtau în luptele lor. Niciunul nu se plânge, nu țipă, nu arată disperare în fața bolii, ba chiar atmosfera din sanatoriu este una degajată, se spun glume, se înfiripă idile și gelozii, se leagă prietenii. Lumea are propriile ei reguli aici și un întreg oraș aparține doar bolnavilor, fiind amenajat în întregime nevoilor lor. Personajele sunt ample și cuprind o mare paletă de tipologii umane ce demonstrează talentul autorului.
Emanuel se resemnează greu noii sale condiții și caută diferite porți de scăpare spre vechea viață. Interesant este însă că până și cei care se tratează aleg să rămână în Berck, aceasta devenind noua normalitate pentru ei. Boala în sine nu este grea pentru suferind, este mult mai dificil să lupte cu privirile, dezgustul și refuzul societății așa zis sănătoase.
Emanuel este alter-ego-ul lui Blecher. Autorul a suferit de Morbul lui Pott, o tuberculoză osoasă, care l-a și răpus destul de tânăr. Întâmpările povestite în Inimi cicatrizate sunt inspirate din propria viață trăită sub povara bolii și din experiențele din sanatoriile la care a încercat să se trateze. Astfel, cărțile sale Inimi cicatrizate și Întâmplări în irealitatea imediată conțin urmele unei autobiografii dureroase.
Vă invit să vedeți și filmul apărut în 2016 în regia lui Radu Jude, cu Lucian Teodor Rus în rolul principal. Nu l-am văzut încă, dar pare un film promițător.
Alte recenzii de la Max Blecher:
