La zece ani după bestseller-ul „Cititorul”, Bernhard Schlink scrie un nou roman cu temă germană: „Întoarcerea acasă”. Schlink este de profesie avocat și profesor universitar. El a comentat în mod repetat, prin prisma cunoștințelor sale de specialitate, problemele extrem de complicate ale dreptului și societății. El este, totodată, și unul dintre cei mai de succes și mai complecși scriitori germani ai prezentului.
Între romanele sale, „Cititorul” a fost tradus în 37 de limbi și ecranizat, intrând și în seria lecturilor recomandate școlare, din Germania. În acest roman, tema analfabetismului și a vinei germane de război sunt abordate dramatic și cu multă profunzime.
Despre sensul confuz al patriei unui german al acestei generații, Schlink – născut în 1944 și fiu al unui paroh protestant -, concluzionează într-un eseu: „În calitate de copii ai națiunii discreditate, eram foarte angajați în a fi europeni, dorind totodată să fim cetățeni ai lumii”.
Trei întoarceri
În ce privește „Întoarcerea acasă”, prima variantă a subiectului poate fi găsită chiar la începutul romanului: întoarcerea la copilărie. În stilul tipic a lui Schlink, detașat, dar atât de fermecător, naratorul său la persoana întâi, Peter Debauer – jurist și lector la o editură -, își amintește de vacanțele în Elveția. Ca băiat crescut fără tată în perioada postbelică, mergea singur, în fiecare vacanță de vară, la bunici.
Mulți ani mai târziu, după mutarea în altă locuință, Debauer dă peste niște fragmente ale unui roman episodic, care i-au fost lăsate de bunicii acum decedați. Aceștia fuseseră editori ai unor broșuri literare, apărute periodic. În aceste fragmente reconstituite, un autor cu nume necunoscut povestește despre întoarcerea acasă a unui soldat german.
Memoriile acestuia sunt introduse în romanul propriu-zis al lui Schlink cu caractere italice, o schimbare de stil care își are farmecul său și dublează acțiunea principală. În plus, autorul german intenționează crearea unei noi versiuni a „mitului reîntoarcerii”, din „Odiseea” lui Homer. Prin urmare, avem de a face cu o scriere complexă, pe mai multe planuri narative, care se împletesc în mod fericit, însă constituie și o provocare pentru cititor.
Debauer devine curând obsedat de ideea de a găsi autorul acelor crâmpeie de poveste ale întoarcerii din război. În cursul cercetărilor sale, el dă de o urmă care îi schimbă și destinul, pentru moment. El întâlnește și se atașează de o femeie al cărei iubit american, întâlnit anterior de aceasta în Africa, reapare neașteptat și își reia locul în inima femeii. Așa că el o pierde pe Barbara, astfel scăzându-i și interesul pentru căutarea autorului.
Însă rănile despărțirii de fosta iubită se vindecă și eroul povestirii este purtat de firul altor întâmplări, exersând o altă formă de „reîntoarcere”: Zidul Berlinului cade, iar Debauer rătăcește pe străzi, fascinat de dărăpănatul și anostul Berlin Estic din 1989. El simte din nou aroma pierdută a propriei copilării și are senzația că a „trecut pe străzile trecutului” său.
Revelația de peste ocean
Meandrele scriiturii din acest roman al lui Schlink sunt ceva mai greu de urmărit decât în romanele sale „Cititorul” sau „Weekendul”. Însă căutarea, aparent în joacă, a autorului unor memorii de război, se transformă în revelația propriei identități a lui Peter Debauer. Cel căutat se dovedește a fi chiar tatăl său, Johann Debauer. Acesta locuiește în SUA sub un nou nume, unde s-a refugiat ca elvețian și fost susținător al naziștilor.
Acolo, „noul” John De Baur încearcă să scape de vinovăția personală. Peter Debauer merge pe urmele acestuia, de la Berlin la New York, unde încearcă să reînnoade firele unei relații cu un tată charismatic, însă cu opțiuni morale și existențiale atât de diferite de ale sale.
Vina, răul, memoria unui război mondial devastator, responsabilitatea istorică – teme recurente în scrierile lui Schlink – sunt din nou abordate în acest roman al său, din perspectiva unui intelectual german modern, care duce o luptă ferventă împotriva ignoranței și a uitării.
„Întoarcerea acasă” este, practic, „Odiseea” lui Bernhard Schlink, o variantă modernă, germană, a mitului homeric. Deși acțiunea curge firesc, iar scriitura este fără cusur, romanul pare a pune în aplicare un „deconstructivism” pe care, altfel, îl întâlnim doar în arhitectura postmodernă: o fragmentare, o lipsă de armonie și continuitate care pe alocuri frapează. Însă nu de la toate romanele așteptăm liniaritate și modestia unei povești spuse pe șleau.
24/09/2019 Dani Rockhoff