Cartea pe care v-o supun atenției, „Iubirea care ne urnește” de Pr. Constantin Necula, este o variantă concentrată a trei conferințe. Părintele spiritual a ales să se adreseze publicului larg pe tema iubirii, dar până la urmă a ajuns să vorbească și despre alte subiecte, pentru că a considerat de cuviință să răspundă întrebărilor care i s-au adresat din public.
Astfel, a ajuns să răspundă unor întrebări referitoare la iubirea față de soție și cea față de Dumnezeu, ce garantează o căsnicie fericită, rolul sexualității în iubire, legătura suferință-iubire. Au existat întrebări despre cum ar trebui să se manifeste iubirea între prieteni și cum ar trebui să se manifeste iubirea care încheagă un grup.
De asemenea, Pr. Constantin Necula a răspuns întrebărilor referitoare la rolul vacanțelor și al lunii de miere, frica de vaccin și microcipuri, dependența de televizor, modul în care se poate dobândi liniștea și bucuria, rolul postului, diferențele majore între Biserica Ortodoxă și cea Romano-Catolică, cum se poate stăpâni mânia și … lista e ceva mai lungă.
Textul este scris ca în vorbirea liberă, ceea ce îl face relativ ușor de parcurs. Spun relativ pentru că, inevitabil, mai sunt folosiți și termeni de specialitate, dificil de înțeles pentru cei care nu merg de obicei la biserică.
După cum recunoaște autorul, titlul a pornit de la o eroare de tehnodectare, inițial era vorba despre Iubirea care ne unește. După ce a văzut afișul a ajuns la concluzia că urnește este un termen mult mai potrivit. Iubirea nu există în nemișcare și delăsare, ea pesupune acțiune.
Pr. Constantin Necula consideră că trebuie să primim iubirea celorlalți cu brațele deschise ca să o putem oferi la rândul nostru, întrucât nu putem da altora ceea ce nu avem.
Cred că Pr. Constantin Necula este îndrăgit și ascultat de publicul larg pentru că nu se dă în lături să spună lucrurilor pe nume, dar o face cu umor și detașare, fără încrâncenare.
Libertatea care ne este propusă nouă acum o libertate a compromisului, a zâmbetului fals, a mitocăniei unse cu toate alifiile – n-are nimic de-a face cu iubirea. Observaţi câtă iubire de patrie ne este aruncată pe ecrane, câtă iubire de semeni, câtă iubire de te miri ce se mai iubește în România: calea ferată, avioanele. Ne iubim afacerile imobiliare. Avem ce iubi, slavă Domnului!