Întotdeauna va exista în cultura evreiască acest ”Versus”, mai abitir decât orice coroană de spini, mai strangulator decât orice dogmă izvorâtă din marsupiul inevitabilelor întrebări fără răspuns.
Cam aceasta este premisa sau, dacă vreți, argumentul pe care Amos Oz clădește această inegalabilă capodoperă, care scoate la lumină problema unui iudaism care nu se va împăca vreodată cu propria condiție, existând în istoria sa răscolitoarele întrebări cu iz de masochistă autostigmatizare.
Cu siguranță că, în ciuda sincerității de care dă dovadă în plămădirea actului scriitoricesc, Amos Oz plasticizează problemele iudaismului, ținând această complexă și sensibilă temă într-un soi de remiză șahistă.Nu este un tertip al analgezicei amânări, nici măcar o încercare de salvgardare a inecuației cu iz de axiomă.
Pur și simplu Amos Oz pune pe tapet etica și morala iudaică în raport cu celelalte credințe, dar mai ales cu creștinismul.
Mozaismul îngenuncherii sub sintagma de ”popor ales” servit de atâtea ori în decursul zbuciumatei istorii, pune existența și gesturile lui Iuda Iscarioteanul sub o altă mantie, ceva mai confortabilă decât cea pe care i-a dăruit-o creștinismul.
Acțiunea se petrece în Ierusalimul anilor 60, când poporul evreu încă se mai afla în faza de cicatrizare lăuntrică de după cumplitele atrocități ale celei de a doua conflagrații mondiale.
Personajul principal, Shmuel Asch, un evreu tipic, care întotdeauna a respectat Pesah, Șauvot, Ros Hașana, Iom Kipur și Sucot, fără a se întreba de ce, convins fiind că așa trebuie.
Totuși, în momentul ”imploziei” interioare Shmuel Asch își pulverizează într-o fatidică secundă întreaga siguranță de sine, de parcă rădăcinile felului său de a fi s-au frânt dintr-odată. Astfel, personajul principal din romanul lui Amos Oz își pierde nevasta, casa și facultatea, trezindu-se azvârlit în tentaculele unei astfel de lumi care îl va forța să facă ”drumul invers” al istoriei neamului său.
Iudaismul din scriitura lui Amos Oz păstrează până la un moment dat caracteristicile evreismului neaoș, cu dialoguri, gânduri și idealuri trăite cu Pentateuh și destine revărsate la Zidul Plângerii, cu întrebări care nicicând nu vor fi rostite cu glas tare.
O carte absolut fabuloasă, pe care vă sfătuiesc să nu o ratați.
Lectură plăcută!
Shmuel Asch îsi pierde doar iubita, nevasta nu avea înca.Recenzia mi se pare superficiala pentru ca nu atinge esenta cartii: încercarea personajului principal de a-l aduce într-o lumina mai favorabila pe Iuda, fara de care-spune el- n-ar fi existat crestinismul. Iuda este primul crestin, de fapt, „singurul crestin” deorece Isus la insistentele lui a venit la Ierusalim facând, astfel, posibila crucificarea si, deci, învierea. Mai sunt apoi discutiile fascinante cu batrânul Ghershom Wald, frumoasa si ciudata poveste de dragoste cu Atalia etc. etc…………O carte fascinanta!