Recenzie „John Rain #10 – Pactul asasinilor” de Barry Eisler

Aceasta este prima mea întâlnire cu John Rain, dar nu și ultima. Nu auzisem de seria aceasta, nu eram familiarizată cu personajul, dar Meteor Press ne-a făcut cunoștință și nu pot decât să mă bucur.

Seria are deja 10 părți, iar eu am început bineînțeles cu ultima. Dar n-a fost nicio problemă deoarece cărțile au acțiuni de sine stătătoare și se citesc fără să rămâi cu semne de întrebare.

John Rain este veteran de război, este urmașul unui tată japonez și al unei mame americane. Este de asemenea cel mai bun mercenar la capitolul „morți din cauze naturale”, îi place jazzul, wiskey-ul vechi și este maestru în arte marțiale. A fost recrutat de CIA după război, dar după un timp a ales să demisioneze și să lucreze pe cont propriu. În momentul în care debutează acțiunea, Rain s-a retras oficial și trăiește singur în propria reședință amenajată după gustul lui în Japonia.

Dar nu e suficient să spui că te retragi când unii au încă nevoie de serviciile tale. Rain este contactat pentru un job. Un job murdar, trei cereri de asasinat, dar care să fie făcute astfel încât să pară a se fi produs din cauze naturale. Se vede nevoit să refuze deoarece încalcă două dintre regulile sale de bază: fără victime femei și fără muncă în echipă. Două dintre ținte sunt femei, iar în momentul în care spune nu, deja știe prea multe și se trezește prins în capcană și amenințat cu moartea. Nu îi face plăcere, dar se vede nevoit să apeleze la ajutorul unor prieteni vechi.

Echipa este delicioasă, mustește de testosteron, profesionalism și adrenalină, bad-boys, mercenari recunoscuți, spioni de elită care nu și-au pierdut umanitatea, dar nici nu se laudă cu ea. Cu ajutorul dialogurilor spumoase și amuzante, a glumelor golănești ne sunt dezvăluite slăbiciunile fiecărui membru în parte. Pentru că deși sunt obișnuiți să taie în carne vie și să nu ierte nimic, pentru propria siguranță, băieții au inimi mari. În ciuda aparențelor, între acești oameni există legături de prietenie și respect bazate pe experiența comună a multor misiuni.

Rain e fascinant, educat, erudit, rafinat, cosmopolit, genial, dar în același timp, inadaptat, paranoic, incapabil să aibă încredere totală în cineva, sfâșiat între două culturi și rase care îl resping, cu traume vechi nevindecate. Rain are arta asasinatului în sânge. Este perfecționist și nu-și permite greșeli în misiuni. Este la fel de letal cu mâinile goale cât și înarmat. Urăște să lase martori în urmă și preferă o conștiință încărcată decât un posibil asasin pe urmele sale. În ciuda muncii sale, este frământat de implicațiile morale și urmările faptelor sale și nu-și iartă propriile greșeli. Apropierea de cultura japoneză bineînțeles că m-a înmuiat și mă declar cucerită de stilul personajului.

Un thriller plin de ritm și suspans ce urmărește o rețea de pornografie infantilă, corupție la nivel înalt, abuz de putere și o polițistă justițiară. Dar pentru a-l convinge pe Rain să plece la vânătoare, e nevoie de un motiv puternic și în mod sigur o „capcană cu miere” i-ar părea de nerefuzat. O să-l mai caut pe Rain ceea ce vă recomand și vouă dacă încă nu v-ați cunoscut.

Alte recenzii

9/10Același autorRecenzie „John Rain. Sabia samuraiului” de Barry Eisler8/10Același autorRecenzie „John Rain. Prima misiune în Tokio” de Barry Eisler10/10Recenzie „Fiica din Spania” de Lorena Hughes10/10Recenzie „Sora din umbră” de Claire Douglas10/10Recenzie „Tot ce-am ascuns” de Loreth Anne White10/10Recenzie „Trădarea” de Debra Driza6/10Recenzie „Woman Down” de Colleen Hoover10/10Recenzie „El și ea” de Alice Feeney6/10Recenzie „Woman Down. O femeie în derivă” de Colleen Hoover10/10Recenzie „viKtor. Umbre sub soarele Braziliei” de Raul Neghină