Deşi pentru mine cărţile au reprezentat întotdeauna un izvor de înţelepciune şi o cale de a-mi defini personalitatea,nu mi-am exprimat niciodată părerea despre o carte din teama de a nu oferi aşteptări prea mari sau prea mici.
Astăzi ,însă vreau să vă fac cunoştiinţă cu romanul Jurnal 2003-2009 de Oana Pellea,fiica regretatului actor Amza Pellea.Aceasta a primit numeroase premii internaţionale printre care şi Premiul Criticii Internaţionale pentru „Cea mai bună actriţă”
În „Jurnal” ,autoarea reuşeşte să te apropie de ea prin frânturile de suflet transpuse pe hârtie ,vorbindu-ne despre moarte ,despre plecări şi despre dorul de fiecare dintre părinţi.Totodată ,ea ne destănuie amintiri despre colegii de scenă, lecturi şi călătorii, teatru ,prieteni şi nu în ultimul rând, despre singurătate şi cunoaşterea lui Dumnezeu.
Cartea reprezintă o ocazie de a (re)descoperi adevăratele valori ale vieţii,dar şi unicitatea fiecărei zile pe care o trăim ,dar pe care nu o preţuim îndeajuns întotdeauna.Sinceritatea copleşitoare a trăirilor,emoţiilor, năzuinţelor, întrebărilor şi reflecţiilor conturează profilul unui om iubitor de frumos,echilibrat,un model de simplitate şi profunzime sufletească.
Vă recomand tuturor cartea ,pentru a găsi energia şi motivele de a merge mai departe ,de a iubi viaţa indiferent ce ne oferă.Voi cum reuşiţi să mergeţi mai departe după o pierdere?
Spor la citit!
