Uneori, parcă ne aflăm la un maraton. Căutăm cu disperare să imortalizăm momentele pe care le considerăm a fi importante, încât uităm că, în realitate, emoția pe care o simțim cântărește mai mult decât o imagine. Cel mai bun aparat de fotografiat nu este nici ultimul apărut pe piață, nici telefonul amicului care promite să pună cele mai bune efecte. Cel mai bun aparat este cel care imortalizează emoțiile, trăirile, gândurile. Și la acest lucru doar sufletul se pricepe cel mai bine.
Ioan Bucșa reliefează în cartea sa, intitulată mai mult decât sugestiv Jurnal de trăiri în călătorii, o idee pe care mulți dintre noi tindem să o ignorăm, considerând-o oarecum desuetă: privește cu sufletul, nu doar cu ochii!
Așa să fi arătat oare începutul lumii? Câteva pietre, nisip, apă și lumina care nu se vede de unde vine și pleacă. Așa e oare fiecare început al fiecărui sentiment? Câteva emoții, un amestec de întrebări și răspunsuri și lumina care nu se știe unde cade.
Astfel, Dincolo de orice vamă, sentimentul care domină la marginea mării este cel al libertății, conturat de nisipul încălzit de soarele dimineții, de valurile mici care se aud precum un foșnet, de cerul de-un albastru deschis și de doi delfini îndrăgostiți. În Catalunia, macii însoțesc călătorii zeci de kilometri, iar fotografia din carte cu drumul care nu duce nicăieri din Malgrat del Mar te va face să te întrebi care îți sunt cu adevărat limitele. Elveția parcă este de poveste, iar Bucovina dintre mănăstiri te va primi oricând cu brațele deschise spre a spune câteva lucruri în gând pentru cei dragi.
În Vatra Dornei, în parcul din oraș, legenda spune că ar fi multe veverițe care la auzul a două alune ciocnite vin la tine.
Și uite așa, prin intermediul cuvintelor și al fotografiilor presărate pe pagini, ne vom trezi proiectați în Grecia, Stockholm, Thassos, Cipru, Norvegia, Coasta de Azur și nu numai și până în Maramureș, Eforie Nord cu povestea fetiței cu cântarul și complotul elefantului cu picioare lungi, ajungând astfel să privim călătoriile într-o altă perspectivă, respectiv, aceea a unui jurnal, completat cu cele mai ascunse gânduri și pe care l-am citi iar și iar ori de câte ori vrem să ne întoarcem în timp.
O nouă zi, un nou răsărit, un nou început, o altă ultimă zi înaintea unui nou început, a unui nou răsărit, a unei alte noi zile…
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Libris
Alte recenzii de la Ioan Bucșa:
