” Jurnalul unui Adam” ar putea fi jurnalul oricărui bărbat, căci întâmplările dintre coperțile celor două volume sunt trăiri pe care orice adolescent, într-o măsură mai mare sau mai mică, le a generat la un moment dat.
Bogdan Marcu, prins într-un stil literar prietenos, extrem de prietenos, extrem de onest și povățuitor, tatuează peste colile cărții viitura trăirilor de moment și sfaturi trecute prin furcile caudine ale experienței căpătate de-a lungul timpului.
Pilonul de sprijin al celor două volume este, bineînțeles complexa relație dintre Adam și Eva, dintre el și ea, cu întregul vifor al deraierilor și regăsirilor, cu zbuciumul conjugării trăite la cote paroxistice, cu gânduri strivite de lașitatea tăcerii și țipetele amănuntelor banale.
Extrovertirea trăirilor capătă la Bogdan Marcu o incisivă sinceritate care mușcă din pereții amintirilor, creionând căutările adolescenței cu ajutorul lui Adam, personajul principal, care veșnic se pierde și se redefinește în brațele Evelor, unele timide, altele mesalinice, pavându-și astfel, în propriul stil, voluntar sau involuntar, drumul spre inevitabila maturitate.
Întâmplările dintre coperțile celor două volume corupe, modelează și ghidează, jucând rolurile de confident și busolă sub o formă caldă, ca o îmbrățișare mătăsoasă care te învelește sub o înfiorare aparent hilară și totuși necesară, dar care, după ce o vei ascunde într-un oarecare sertar al existenței, îi vei simți parfumul pe tot parcursul existenței.
O carte bună!
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Bogdan Marcu:
