În general, toată lumea are impresia că-l cunoaște pe Dali, pentru că a ales, cu un curaj excepțional, să fie persoană publică.
În realitate, lucrurile nu stau deloc așa, mărturie în acest sens stând tocmai cartea ce îi aparține, intitulată mai mult decât potrivit, Jurnalul unui geniu. Pentru că da, Salvador Dali a avut conștiința propriului geniu.
În această operă vei descoperi o latură nemaiîntâlnită până acum, o asumare a propriei ființe și o sinceritate a sufletului cum nu ai mai văzut. Poți afirma cu certitudine după lecturarea cărții că ai avut impresia că ești față în față cu acel prieten bun, de poveștile căruia nu te-ai sătura nicicând.
Jurnalul este deci monumentul pe care Dali îl înalță gloriei personale. Lipsește din paginile lui orice urmă de modestie. În schimb, sinceritatea arde. Autorul se dezbracă de secrete cu o impudoare insolentă, cu un umor fără măsură și cu o vervă strălucitoare.[…] E greu de spus ce merită să fie admirat mai întâi: sinceritatea lipsei de modestie ori lipsa de modestie a sincerității.
Vei întâlni, totodată, spre finalul cărții, prezentată o anexă ce conține un fragment din…arta pârțului. Nu, nu glumesc! Vorbesc cât se poate de serios! Dacă nu știai, există chiar și o clasificare a acestora: de la pârț limpede, aspirat, mijlociu până la mut, involuntar și folositor pentru societate.
De chinuri inima mi-e plină
Și suspină
Văzând cât ești de-nnegurată
Deci pe dată
Un biet oftat, de teamă plin
Pe gură nu găsi rostirea
Și pe-altă parte nimeri ieșirea.
Nu trebuie să fii fan Salvador Dali pentru a citi cartea. Nici măcar nu trebuie să îți placă de el. Dar, te asigur, nu vei mai întâlni o astfel de prezentare de idei precum în cartea lui. Vei întâlni subiecte la care nu te-ai fi gândit niciodată, abordate și dezbătute în stilul său caracteristic. Îți garantez, după ce vei citi această carte, nu doar că vei avea o altă imagine despre Dali, dar vei vedea cu alți ochi și lumea care te înconjoară!
În fiecare dimineață, experimentez la trezire o plăcere supremă, pe care abia azi am descoperit-o: plăcerea de a fi Salvador Dali. Mă întreb fermecat ce minuni va mai face azi acest Salvador Dali. Cu fiecare zi, mi-e tot mai greu să pricep cum pot trăi alții fără să fie Gala ori Salvador Dali.
