Jurnalul unui librar este o carte de memorii, scrisă de scoțianul Shaun Bythell, despre provocările care vin la pachet cu meseria de librar, mai specific, de proprietar al celui mai mare magazin de cărți vechi, din Scoția. Librăria se află în Wigtown, și se numește The Bookshop.
Un jurnal scris direct din mijlocul acțiunii, din spaghetele tejghelei, pentru cei care adoră să fie printre cuvinte.
Era cazul să am o lectură relaxantă, iar o carte despre cărți și o incursiune într-o librărie boemă, suna perfect.
Așa că, mi-a atras atenția acest titlu, și coperta, care mă ducea din start în acel film.
Cărora dintre noi, declarați cititori de cursă lungă, care adulmecăm de la distanță mirosul de carte (fie el vechi sau nou), nu ne-ar plăcea să avem librăria noastră, pe care s-o decorăm după bunul plac, și să petrecem clipe magice, înconjurați doar de o lume cu posibilități infinite?! Mie, una, sigur mi-ar plăcea, dar incursiunea în librăria autorului, e mai mult realistă decât idilică, fiindcă oferă multe detalii despre ce presupune să deții în zilele noastre o astfel de afacere, sau să îmbrățisezi meseria de librar.
Și despre tipologiile de clienți, care-i calcă pragul, și-i provoacă dureri de cap și întrebări existențiale 😊.
Interacțiunile zilnice cu astfel de clienți, au constituit material savuros pentru o carte, și așa a ajuns să țină un jurnal, timp de un an întreg, unde își nota sarcinile specifice muncii sale, dar și experiențele avute cu oamenii.
Cum spuneam, acest jurnal cuprinde perioada februarie 2014 – februarie 2015.
Fiecare lună începe cu un citat din confesiunile lui George Orwell, Amintirile unui librar care, pare-se, a practicat această meserie nobilă, prin 1936.
Bythell sesizează ironic că, unele lucruri au rămas la fel, în ceea ce privește piața de carte, deși au trecut atâția ani.
Ce s-a schimbat e apariția cărților electronice (cred că Gutenberg, inventatorul tiparului, se răsucește în pământ 😁), așa cum și autorul declară război crâncen și împușcă un Kindle și-l atârnă în magazin. Și ne relatează asta cu mult umor. Îl înțeleg, nu știu voi, dar eu sunt fan declarat cărți fizice. Deși apreciez tot ce ne oferă tehnologia, pe partea citit sunt de modă veche.
Aura asta mirobolantă în care pare că sunt scăldați cei ce dețin astfel de afaceri, pălește tot mai mult, pe măsură ce apar tot mai multe probleme în această nișă.
În carte, autorul expune fără ocolișuri cum gigantul Amazon a schimbat situația pentru toți actorii de pe piață, monopolizând și vânzările de cărți tradiționale, și pe cele electronice, iar viitorul nu sună foarte bine, pentru micii întreprinzători.
Recunosc că eu îmi fac stocul de cărți fizice destul de des din online, atrasă de prețurile imbatabile, dar cartea asta m-a făcut să conștientizez răul pe care îl fac, fără să vreau, librăriilor sau anticariatelor fizice. Nu aș vrea să dispară de tot locurile unde poți pipăi, răsfoi și simți hârtia în toată splendoarea ei, de aceea o să încerc să intru mai des și să cumpăr și din puținele anticariate care există la mine în oraș, lucru pe care-l sfătuiesc și pe voi să-l faceți. E păcat de această lume aparte.
Pagina de Facebook a librăriei și comentariile delicioase postate acolo, sunt aduse des în atenție de autor; automat m-am dus să caut pagina și librăria era fix cum mi-am imaginat-o, din descrierile din carte. Cu aer vintage, boem, învăluită în miresmele nostalgiei.
Autorul ne mai poartă și prin împrejurimile rurale ale Scoției, prin tradițiile și festivalurile specifice, care sunt foarte frumoase, creionând un tablou care se armonizează perfect cu stilul anticariatului. Scoția e minunată, în paginile cărții.
În legătură cu comportamentele clienților întâlniți de autor, nu prea se diferențiază de cei din țara noastră. Unii stau cu orele în magazin, răsfoiesc doar cărțile și pleacă, lăsând în urma lor dezordine la rafturi și comentarii acide cu privire la prețuri.
Shaun e destul de caustic privind proastele maniere ale acestora, și nu se sinchisește să meargă după zicala: „clientul are întotdeauna dreptate”.
În ziua de azi, când clienții au aerul acela „rătăcit”, este aproape sigur că au intrat să aștepte cât timp farmacistul (aflat la trei uși mai sus pe stradă) le prepară rețeta sau ca mecanicul auto din Wigtown să-i anunțe că mașina lor a trecut testul MOT și că pot să se ducă să și-o ia înapoi. (p. 131)
Foarte captivante sunt vânătorile de cărți pe care le înterprinde autorul, în locuințele celor care-și vând cărțile și, prin asta, vând și crâmpeie de viață. Prezintă oameni cu povești intrigante și triste, deopotrivă, și găsește adevărate comori literare, în ediții princeps sau Folio Society.
Chiar dacă acesta se îngrijorează de direcția în care o va lua viitorul librăriilor fizice, face tot ce ține de el, ca să țină pe linia de plutire meseria care și-a ales-o din mare pasiune.
Probabil că și încasările din cărțile lui, le va canaliza tot în direcția asta, din cât am văzut din postările lui. Punct extra că e fan Eseu despre Orbire, are gusturi bune, cum e și firesc.
A fost o lectură drăguță, relaxantă, destinată mai mult celor care sunt curioși de cum funcționează o librărie și de toate dedesubturile, din această sferă. Dar nu știu dacă-i voi mai citi și celelalte apariții, care au legătură tot cu acest subiect, din câte am văzut. Am pus la cap ce era mai important, și anume să descopăr mai mult anticariatele și să le susțin cum pot.
Alte recenzii de la Shaun Bythell:
