„Jurnalul unui scandal” de Zoe Heller este o carte ce te intrigă atât prin titlu, cât și prin conținutul bine dozat de psihologic, obsesie și imoralitate.
O relație de prietenie obsesivă? Bifat! O aventură imorală și scandaloasă între o profesoară și un elev? Bifat!
Cam acestea ar fi în linii mari subiectele provocatoare ale romanului „Jurnalul unui scandal” de Zoe Heller.
Cartea se pare că a fost și ecranizată, dar scenariul a fost gândit altfel.
Prin urmare povestea a devenit mai mult un thriller psihologic decât ce descoperi că ar fi citind volumul.
Ce pot spune e că nu mi-a plăcut obsesia bolnăvicioasă a profesoarei de vârsta a treia(Barbara) pentru profesoara nou venită în școală(Sheba)
Mi s-a părut disperată și jalnică situația bătrânei, gata să facă orice pentru a câștiga prietenia și compania mai tinerei sale colege. Dar totodată, toată obsesia asta a ei de a și-o face amică pe Sheba și a ști în orice moment ce gândește și ce acționează, mi s-a părut cam stranie și înfricoșătoare. Nu aș vrea să am parte de o astfel de relație ciudată și nici nu cred că aș fi atât de disperată încât să pândesc fiecare mișcare a cuiva în speranța că mă voi apropia de acel cineva. Dar nu zi hop până n-ai sărit șanțul.
De asemenea, am ajuns să o disprețuiesc și pe profa de arte plastice(Sheba) pentru slăbiciunea ei pentru mult prea tânărul său elev. În aceeași măsură ca obsesia bizară a Barbarei pentru ea, și dependența Shebei pentru mult prea crudul său iubit mi s-a părut umilitoare și o dovadă de slăbiciune. Disperarea și starea cea mai joasă de umilință în care ajunge atunci când descoperă că nu îl mai atrage pe acesta și că, așa cum e specific vârstei, el are relații cu fete de vârsta lui, sunt de înțeles oarecum, dar și de blamat.
„Jurnalul unui scandal” de Zoe Heller nu este un roman rău
Chiar deloc. Se axează mai mult pe emoții, sentimente, stări interioare, remușcări și frici. E un roman psihologic mai mult de toate și e destul de captivant. Dar pentru că mie nu mi-a căzut bine povestea, sau poveștile personajelor, super dramatice, i-aș putea da doar un 7 din 10.
Interesant e cum e concepută relatarea evenimentelor din volumul acesta. Aflăm despre toată drama dintre Barbara și Sheba, dintre Sheba și elev dar și despre singurătatea ucigătoare a profesoarei mai în vârstă chiar de la ea. Cartea este scrisă sub forma unui fel de jurnal redactat de Barbara. Și datorită acestuia, doamna de vârsta a treia reușește să dezvăluie nu doar povestea imorală a celei tinere, cea mai bună prietenă a ei, ci și bucăți dureroase și sinistre din propria viață aproape sihastră. Dar bineînțeles că totul e subiectiv.
Romanul acesta te face să te gândești la ce ai putea comite și distruge doar pentru a scăpa de povara singurărății care apasă din ce în ce mai greu.
