Romanul Curcubeul al scriitorului englez David Herbert Richards Lawrence (1885-1930), este o veritabilă capodoperă a literaturii universale, o carte care nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui iubitor de artă. La data apariției, în anul 1915, romanul a fost considerat pornografic de catre puritaniștii acelor vremuri, în ciuda faptului că romanul nu folosește termeni obsceni și nici nu se împiedică prea mult în descrierea actului fizic propiu zis.
La data apariției, în anul 1915, romanul a fost considerat pornografic de catre puritaniștii acelor vremuri, în ciuda faptului că romanul nu folosește termeni obsceni și nici nu se împiedică prea mult în descrierea actului fizic propiu zis.
Cu un stil de chirurg incisiv și neîndurător, D.H. Lawrence scoate la iveală molozul lăuntric al oscilației trăirilor umane. Continua luptă dintre senzorial și rațional, trup și suflet, instinct și intelect. Aceasta este purtată pe umerii simțirilor într-un război al întrebărilor penetrante, prinse în tangajul moralității la care este supus individul care nu ține cont de chingile religiei tradiționale.Încă de la început se poate observa influența psihanalizei freudiene și șoaptele cartesianismului justificator în calea șuvoiului de gânduri. Ciocnirea nu se dă între două lumi vizibile, purtate cu mândrie la redingota fătărniciei, ci între puzderia de labirinturi pe care omul le adăpostește cu o amplă generozitate în colivia sufletului.
Încă de la început se poate observa influența psihanalizei freudiene și șoaptele cartesianismului justificator în calea șuvoiului de gânduri. Ciocnirea nu se dă între două lumi vizibile, purtate cu mândrie la redingota fățărniciei, ci între puzderia de labirinturi pe care omul le adăpostește cu o amplă generozitate în colivia sufletului.
Romanul se înalță într-un vuiet spre vitraliului templului celest, într-un scâncet hermenutic, într-o încercare de remodelare a fenomenelor culturii spirituale. Angoasa trăirilor și a întâmplărilor care oscilează necontenit între minus și plus infinit, între stalactitele și stalagmitele felului de a fi al omului, mereu în funcție de capricii și oportunități, nu este îndreptată împotriva unui obiect propriu-zis, ci împotriva unui sistem de gândire și de acceptare a lucrurilor, mult prea matrițat de teama trecerii hotarului dintre tăcerea strigătului și strigătul tăcerii.
Personajele lui Lawrence urcă și coboară pe nevăzuta scară a destinului, uneori pășind cu o excesivă precauție, alteori grăbindu-se spre nicăieri, simțind mai mereu în urma lor bocetul clepsidrei.
Lumea este plină de contradicții care se întrepătrund, uneori armonios, alteori dizgrațios. Tocmai imperfecțiunea interacțiunii dintre cele două feluri de a privi lumea, acceptarea și răzmerița, asigură fluența trăirilor acestor personaje țesute magistral de scriitorul englez.
Decriptarea drumului cu sens unic, pe care destinul le înșiruie în calea personajelor, nu este facilă. Avem de-a face aici cu duelul dintre ființă și neființă, tratat în manieră heideggeriană, dar și cu lupta dintre scolastica predată pe linie ereditară și nonconformismul noii generații care vrea mai mult.
Dorința evadării de sub tutela instinctului de turmă este principala caracteristică a personajelor din romanul „Curcubeul”; personaje dominate de dorința de a amprenta cumva marmura eternității, mai mereu nemulțumiți de ceea ce le oferă societatea.
Lupta dintre carnalul senzorial și legile canonice este un element de bază al alcătuirii acestei capodopere, alături de metisajul de trăiri amalgamate în malaxorul unui cenușiu cotidian, prins parcă pentru totdeauna între hamletianul a fi și a nu fi și dorința de a descoperi cât de trainice sunt idealurile oamenilor în fața grijilor cotidiene.