A existat o perioadă în viața mea când cititul nu mă atrăgea deloc și nu-mi imaginam că voi ajunge să mă bucur de o carte. Iar acum nu-mi vine să cred că eram așa, deși poate nu era vina mea în totalitate. Nu am citit cărțile potrivite și mi-am dat seama de acest lucru mai târziu. La răscruce de vânturi de Emily Bronte este o carte incredibilă cu o poveste sfâșietoare, pe care nu am putut să o termin la prima citire.
Deși acum o recomand tuturor cu plăcere, pe atunci nu mi-aș fi imaginat că voi ajunge să-i scriu o recenzie. Am abandonat-o pe la jumătate și am reluat-o câțiva ani mai târziu, atunci când eram suficient de matură ca să înțeleg povestea. Romanele clasice mi se păreau greoaie, lucru care nu este fals, dar care nu se aplică în cazul celebrei cărți a lui Emily Bronte.
La răscruce de vânturi este o poveste de dragoste care îți zguduie lumea din temelii și care te face să ai pielea de găină. Îți provoacă lacrimi pentru că este mult prea tristă ca să nu te atingă deloc. Heathcliff era un băiat murdar pe care domnul Earnshaw l-a luat de pe străzi și l-a adus în sânul familiei la Wuthering Heights. Nu s-a înțeles niciodată cu băiatul familiei, Hindley, iar după moartea tatălui adoptiv a fost iubit de o singură persoană, și anume Catherine, sora dușmanului său.
Heathcliff ajunge să o iubească pe frumoasa Catherine și cei doi își petrec o mare parte din timp împreună. Într-o zi, singura iubire a vieții lui se cătătorește cu un bărbat chipeș și bogat de la Thrushcross Grange, iar Heathcliff simte că-i fuge pământul de sub picioare. Femeia iubită l-a trădat pe cel care o iubea din tot sufletul pentru confortul material.
„Nu ştiu din ce sunt plămădite sufletele noastre, dar ştiu că al meu şi al lui sunt la fel.”
Acțiunea romanului se întinde pe o durată a trei decenii. Au loc multe răsturnări de situație și întâmplări nefericite, însă iubirea dintre Catherine și Heathcliff rămâne intactă, chiar dacă fac parte din lumi diferite. Căsătorită cu Edgar, protagonista îl iubește pe Heathcliff, însă legătura lor este una interzisă.
Astfel, Heathcliff decide să plece în lume și se întoarce după trei ani pentru a se răzbuna pe cei care i-au greșit, dar și pe femeia care nu a reușit să-i iasă din minte în tot acest timp.
„El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt întotdeauna o plăcere pentru mine insămi, ci ca propria mea fiinţă.”
Romanul este tulburător și nu are cum să te lase rece atunci când doi oameni care își poartă o iubire pură nu pot fi împreună. Inima rănită a lui Heathcliff îl transformă într-un adevărat monstru dornic să le facă rău celor din jur, ala cum i s-a întâmplat și lui în copilărie. Acest roman clasic al literaturii universale este de neratat și mă bucur că am avut inspirația de a-l reciti.
Alte recenzii de la Emily Bronte:
