Recenzie “Labirintul de chiparoși” de Fiona Valpy

de | feb. 16, 2025 | Beletristică, Literatură Contemporană, Recenzii cărți

Concluzie

Labirintul are întotdeauna o parte frumoasă și una întunecată. Este o construcție artistică dar dacă îi parcurgi traseul te încearcă mai mult o senzație de teamă decât de admirație.

Mi se pare că Fiona Valpy a construit în această carte un traseu labirintic mult mai aproape de artă și admirație decât de teamă și rătăcire. 

Dacă în “Secretul ciocârliei” autoarea părea că își încearcă terenul printre cititori acum își arată adevărata valoare și reușește să atingă acea coardă sensibilă mult dorită și așteptată de orice pasionat de lectură.

Desigur, nu lipsesc descrierile lungi despre natură, înfățișarea sentimentelor pe care le provoacă apusurile și răsăriturile, vibrațiile pământului care transmit mesaje, toate sunt semne clare care ne dovedesc că Valpy are o relație deosebită cu mediul natural înconjurător și că îi înțelege limbajul.

Iar acesta, se pare că este un aspect caracteristic scrierilor sale. 

Când Edoardo spusese că intenționa să folosească chiparoși pentru a crea pereții labirintului, eu mă gândisem la copacii aceia fusiformi care străjuiau aleea vilei și punctau din loc în loc peisajul toscan asemena unor cusături în zigzag. Apoi însă a explicat că avea de gând să folosească o varietate mai groasă și mai rămuroasă de chiparos. Copacii fuseseră retezați pentru a le fi limitată creșterea în înălțime și a-i determina să-și dezvolte crengile pe orizontală și să și le întețească, făcând ca labirintul să se formeze rapid după plantarea care ar fi urmat să se petreacă în timpul iernii.p.103

Povestea

După ce își pierde soțul în urma unei boli devastatoare, Tess, ajunge la vila din Toscana, care se află în grija unei vechi prietene de-a bunicii sale, pe nume Beatrice.

Sunt câteva pagini de evenimente temporal amestecate, când Tess ne mărturisește felul în care simte încă prezența răposatului soț, întâmplările care au dus la moartea lui și motivele pentru care a venit, tocmai din Anglia în acest loc mirific italian.

Pe de altă parte o întâlnim pe Beatrice Crane, o scoțiană care a emigrat în perioada războiului și care a ajuns la Villa delle Colombe printr-o împrejurare norocoasă și fericită. Vila soților Francesca și Edoardo adăpostea, în vremurile aspre pe care le-au trăit în 1940, mai mulți copii, rămași orfani sau constrânși să își părăsească familiile pentru a avea o șansă la supraviețuire.

Chiar și atunci când Italia începe să fie și ea afectată direct de acțiunile războiului, mica regiune toscană pare a fi ferită de atrocitățile acestuia iar copiii aduși aici trăiesc iluzia siguranței și a unei copilării normale.

Signorina Crane le este profesoară și îi învață lucrurile de bază, în absența unor cursuri reale, școlare. Edoardo asigură bunul mers al moșiei, procurând toate cele necesare traiului iar Francesca are grijă de copii, ca și cum ar fi ai ei. Se atașează în special de unul anume: Alfredo. Un copil evreu, astmatic, deosebit de sensibil și retras.

Dar nu durează mult și situația degenerează, aducând efectele înfruntărilor armate în viața celor de la Vilă. Mai mult decât orice Francesca și Beatrice se străduiesc să îl apere pe Alfredo, care are cea mai mare nevoie de ajutor dintre toți dar și care, în final, tot cade victimă mai multor întâmplări nefericite.

Începutul

Beatrice cea din prezent, își destăinuie povestea din acea perioadă zbuciumată, tinerei Tess, cu conștiința cuiva care nu mai are nimic de pierdut decât datoria de a face adevărul-adevărat cunoscut tuturor. 

Beatrice cea din prezent încă nu știe ce s-a întâmplat până la urmă cu Alfredo și îndoiala o apasă atât de tare încât se agață de ultimul fir de viață, mai ales acum când înțelege că este mai aproape ca niciodată de a lămuri toate necunoscutele ultimilor zeci de ani.

E o poveste lungă, Tess. Într-un război se petrec tot felul de lucruri cumplite, iar uneori îți este pur si simplu imposibil să-i protejezi pe cei dragi, indiferent cât de mult te străduiești să o faci.

– Mi-aș dori să-mi povestești, Beatrice. Știu că probabil nu pot face nimic să te ajut, însă, dacă îmi vei povesti, măcar voi putea să înțeleg. Poate că vom încerca chiar să îl facem pe Maroc să înțeleagă, dacă există două fețe ale poveștii lui Alfredo.

Beatrice se uită la mine și clipește de câteva ori ca să-și zvânte lacrimile adunate în colțul ochilor. Apoi clatină încet din cap.

– Ai face tu asta? mă întreabă. Ești dispusă să asculți și să transcrii tot ce-ți spun? Atunci, cel puțin voi ști că am lăsat în urma mea adevărul pe care l-am tăinuit atâția ani. Iar adevărul va rămâne aici și după ce eu nu voi mai fi.

– Desigur, răspund eu.

Beatrice pare atât de plăpândă, atât de vulnerabilă în vreme ce umbrele lungi ale serii se întind peste iarbă. Aceasta va fi ultima ei vară petrecută la Villa delle Colombe – și deodată pare extrem de important să încerc să o ajut să-și spună povestea. Înainte ca aceasta să se piardă pe vecie.p.52

Textul este foarte simplu și de un rafinament deosebit. Nici nu aș știi cum să îl descriu dar primul lucru care mi-a venit în minte a fost “prăjitura ca la mama acasă”. 

Așa cum niște simple ingrediente din cămară, care puse împreună cu măiestrie, pasiune și un strop de creativitate, dau viață unui desert menit să încânte toate simțurile noastre, tot așa și “ingredientele” acestei povești creează reconstituirea unei istorii neterminate, nespuse până la capăt, tot cu măiestrie, creativitate și cu încântarea tuturor simțurilor.

Împăcarea și împlinirea nu pot veni decât după ce suferința și-a atins apogeul.

Durerea care face ca nimic să nu mai conteze își găsește sfârșitul atunci când speranța luptă cu toate armele posibile și imposibile.

Trecutul, prezentul și viitorul se omogenizează (întocmai ca ingredientele mai sus amintite), atât de firesc încât chiar nu cred că îi lipsește absolut nimic acestei cărți pentru a fi plăcută, simțită și memorată.

Titlu: Labirintul De Chiparoși
Autor: Fiona Valpy
Traducător: Andrei Covaciu
An apariție : 2023
Editura: BOOKZONE
Nr. Pagini: 366
Limba: Română
Gen Literar: Literatura contemporana
Nota recenzorului: 10 / 10
Vizualizari recenzie: 191

Alte recenzii de la Fiona Valpy:

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie „Predator” de RuNyx
Recenzie „Predator” de RuNyx

We have Mafiiiiiia darlings!! Nu cred că mai țin minte ultima dată când am citit o poveste mafia atât de bună, atât de bine conturată și atât de realistă. Dark Romance este un gen cu care poți da greș destul de ușor, mai ales dacă se exagerează sau se axează pe niște...

Recenzie „Pretty Reckless” de L. J. Shen
Recenzie „Pretty Reckless” de L. J. Shen

Bine ați venit la All Saints High, unde nu toți adolescenții sunt sfinți… iar Daria Followhill este dovada vie. A făcut alegeri nechibzuite, greșeli care încă o bântuie. L.J. Shen revine în universul HotHoles cu Pretty Reckless - un romance enemies-to-lovers plin de...

Recenzie „Parte din lumea ta” de Abby Jimenez
Recenzie „Parte din lumea ta” de Abby Jimenez

"Parte din lumea ta" de Abby Jimenez nu este prima carte pe care o citesc de la această autoare, însă este prima carte pe care o recenzez, pentru că mi-a plăcut FOARTE mult și merită să aibă o impresie scrisă. Am învățat să fiu puțin mai selectivă cu cărțile despre...

0 0 votes
Article Rating
Ramona Elena Batis este redactor Booknation.ro de 1 an, 6 luni, 5 zile și a scris până acum 71 articole. Se află pe poziția 10 din 18 de redactori. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Ramona Elena Batis aici.
Subscribe
Notify of
guest

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments