„Lamentabilul amurg al zeilor” de Gheorghe Piperea este cartea ce mi-a plăcut cel mai puțin dintre volumele citite în ultima vreme. Este de non ficțiune, de actualitate, fiind vorba despre pandemia actuală.
Ce nu mi-a plăcut a fost faptul că se regăsesc în totalitate părerile subiective ale autorului care este avocat de profesie și profesor de drept comercial
În plus, are un limbaj de specialitate, mulți termeni de genul care te bagă în ceață și multă, prea multă politică. Și așa devine controversată pentru mine.
Nu zic, cartea aceasta, pentru cineva interesat de acest domeniu, este probabil bună și explică multe. Mai ales când se întâmplă să fii pe aceeași undă cu autorul ei. Dar când e dezbătută teoria conspirației într-o carte și tot ce crede cineva în mod personal despre un eveniment, nu prea reușește să mă convingă și să mă țină aproape. În plus, se mai și încearcă o înclinare a balanței intr-o anumită parte iar această tactică nu mă pasionează deloc. Dacă era vorba de obiectivitate însă, mai vorbeam.
Volumul „Lamentabilul amurg al zeilor” este apărut la Editura Rao anul acesta și are un înspăimântător număr de 720 de pagini. Ceea ce m-a bucurat la început, neștiind ce voi citi exact. Un număr mare de pagini într-o ficțiune e super. Te aștepți la povești complexe, la personaje bine conturate și la o narațiune care trebuie să te țină în priză, pentru a te captiva. Însă așa, când e vorba de o carte de eseistică, în care autorul îți toarnă mereu și mereu propriile păreri și observații despre pandemia actuală și ce crede el că este mai bine de făcut și ce trebuie evitat, ei bine nu prea e convingător pentru mine.
Ba mai mult, reușește să mă scoată din sărite și să mă facă să arunc cu cartea cât colo, fără să îmi mai doresc să o continui.
Recunosc că am tras de mine mult de tot ca să finalizez „Lamentabilul amurg al zeilor”
Un volum imens și total neatrăgător din punct de vedere personal.
Cred că pentru a atrage mai multe genuri de cititori, că trăitori ai acestei pandemii suntem cu toții și avem părerile noastre diferite, autorul ar fi trebuit să fie mai obiectiv și să pună în balanță și păreri opuse sau cel puțin mărturii ale ce are de zis cealaltă parte. Într-un prezent în care se moare pe capete, în care românii sunt din ce în ce mai apatici și mai indiferenți la suferința și boala celor din jur, nu este nevoie de încă un lucru care să producă zâzanie și confuzie.
Nu vreau să fac polemică aici și nici în altă parte, dar nu sunt deloc pe aceeași lungime de undă cu autorul și cu ideile sale. Deși e vorba de cartea sa, creația proprie, a ști că un asemenea subiect poate influența fie și o mică parte din românii și-așa suspicioși, și totuși a lansa pe piață volumul, nu e prea just. Pe de altă parte, recunosc că informațiile legate de istorie, a noastră sau a altor națiuni referitor la pandemii și crize, elementele de sociologie și psihologie, mi-au atras atenția și au reprezentat un plus al acestei cărți.
Alte recenzii de la Gheorghe Piperea:
