Clasicii literaturii, fie ei români sau autori străini, și-au propus ca pe parcursul unui lecturi, suspansul să fie prezent. Totodată, fiecare dintre ei și-a stabilit un sens al lecturii, o morală, dar și un cadru în care autorul captivat se poate consola alături de personajele principale.
Dincolo de orice critică, se află și Deborah Levy, o autoare încadrată în categoria clasicilor contemporani, o autoare care nu oferă prea multe detalii, însă păstrează suspansul și esența pentru sfârșit. O fi bine? O fi rău?
În cazul lecturii Lapte fierbinte, pot să afirm că începutul a fost unul deloc promițător, o poveste obișnuită, dar puțin mai specială. Acest fapt se datorează situației dificile în care două personaje sunt puse. Despre cine vorbesc?
La fel ca majoritatea scriitoarelor clasice, și Deborah Levy s-a axat pe descoperirea și descifrarea secretelor unui personaj feminin, întruchipat de Rose, o mamă și o prietenă, aparent, arțăgoasă, neînțelegătoare, dar profundă. Un personaj cu rațiune, cu judecată, dar fără posibilitatea de a se deplasa și de a-și coordona zilele după bunul plac. Un personaj dificil cu care nu toată lumea va simpatiza.
Aparent, atât Rose, cât și Sofia, fiica ei, par acele personaje banale, două entități din viața cotidiană cărora nu le acorzi nicio atenție. Treptat, însă, ele sunt particularizate prin intermediul unor calități, care ne oferă posibilitatea de a le cataloga prin complexitate și foarte mult autocontrol.
Sofia, în special, mi se pare una dintre cele mai răbdătoare personaje feminine, un exemplu, dar și o provocare pentru aceia care, deși n-o cunosc, presupun asta.
Călătoria peste mări și țări și, într-un final, plasarea personajelor aflate în căutarea unui remediu cât mai eficient și optim în spațiul unei țări precum Spania denotă dorința spre un viitor mai bun, spre o stare de sănătate a lui Rose mai stabilă. Care este, de fapt, întregul scop al acestei călătorii? Vindecarea personajului Rose, respectiv reamplasarea lui într-o familie, alături de Sofia.
Per total, însă, această lectură nu a fost cea mai strălucită, dar a implicat elemente, precum boala, lupta pentru supraviețuire sau sacrificiul, care m-au făcut să îmi doresc să descopăr în totalitate firul epic. Cea mai mare satisfacție și mulțumire mi-au fost oferite în cadrul ultimelor pagini.
Cu alte cuvinte, sfârșitul poveștii a fost unul neașteptat, din care se pot trage o sumedenie de morale. Tot ceea ce trebuie să știi, înainte a a citi, este că tu, ca cititor, trebuie să vezi povestea din ambele perspective ale personajelor. În acest fel, nu o vei judeca nici pe Rose pentru gândurile negre și alegerile pe care dorește să le facă, dar nici pe Sofia, care, de fiecare dată, aduce în plan acel imprevizibil pe care toți suntem nerăbdători să-l descoperim atunci când lecturăm o carte.
Restul misterelor vă așteaptă. O poveste tristă este gata să vă întâmpine, iar eu sunt curioasă de cât de mulți o vor îndrăgi pe Rose și câți o vor urî pe Sofia.
Călătoria începe când ești tu pregătit! Ce mai aștepți?