Trei generații de femei dintr-o familie chinezească, greu încercată de destin, de cutume și mentalitate. Trei femei care au sfidat regulile și au plătit scump. Trei femei care au simțit pe propria piele răsăritul, apogeul și apusul dictaturii lui Mao. Istoria dictaturii comuniste ar putea să amintească de propria noastră scenă politică și socială din timpul epocii de tristă amintire romanilor care au experimentat-o. Un cult al personalității conducătorului iubit bazat pe cultul impersonalității maselor. O semizeificare bazată pe cenzură, teroare, foamete, tortură și asasinate.
O disciplină militară care suprima relațiile personale. Nimic nu putea fi pus înaintea partidului și a cauzei Revoluției. Oricine, cu orice funcție, putea fi persecutat pentru nimic, populația era redusă la tăcere. Numărul populației era covârșitor, iar nivelul educațional foarte scăzut. Majoritatea erau analfabeți și habar n-aveau ce înseamnă un nivel de trai decent, iar sistemul urmărea să mențină starea de ignoranță deoarece așa erau mai ușor de indoctrinat și manipulat. Erau lansate vânători de vrăjitoare care obligau oamenii să se denunțe reciproc, numărul victimelor crescând an de an alarmant. Familii întregi erau suprimate din cauza unei vendete absurde sau doar a unor clevetiri care de obicei n-avea nicio legătură cu ideologia sau concepțiile politice. Trecând prin ocupație străină, război civil, foamete, inflație, China visa la stabilitate și populația era încrezătoare că partidul comunist va fi în stare să i-o ofere. A primit în schimb critică și autocritică, lagăre de muncă, mitinguri de pedepsire, control, cenzură, stigmatizare și ostracizare.
Cartea începe la începutul secolului 20 cu povestea bunicii. Copil născut într-o familie destul de umilă, crescută și educată de tată pentru a-l ajuta să-și modifice statutul social. Chinuită de la doi ani pentru a deveni nefericita posesoare a unor crini aurii de trei inchi care o vor chinui toată viața, devine concubina unui faimos general aflat în slujba împăratului, care va fi și tatăl celui de-al doilea personaj central al cărții, mama autoarei. Bunica este o figură familiară pe aproape tot parcursul cărții. Este omul care nu-și pierde demnitatea, tradiția și mândria și care-și iubește necondiționat familia până la moarte, în ciuda ideologiei pe care partidul o impune tuturor. Își va urma fiica oriunde o va purta soarta și îi va crește copiii. A fost personajul pe care l-am îndrăgit cel mai mult.
Mama autoarei a empatizat cu ideologia comunistă de mică și s-a alăturat partidului în revoluție. Statutul de mamă și soție au fost sacrificate pe altarul partidului. A fost imposibil pentru mine să empatizez cu ea, chiar și când și-a dat seama de greșeala făcută.
Trei fiice ale Chinei: prima clătinându-se pe crinii ei aurii de trei inci, dar menținându-și capul sus, a doua revoluționară și înflăcărată, visând că poate schimba statutul de sclavă al femeii într-o societate rigidă, încorsetată și înapoiată, închisă, torturată, urmărită, dar niciodată învinsă și ultima, care grație muncii și refuzului primelor două de a ceda, reușește să zboare către libertate, ne poartă prin istoria tragică a Chinei secolului XX într-o frescă halucinantă și complexă în care curajul și stoicismul femeilor șterg amintirea tuturor tragediilor și chinurilor îndurate. Istoria brutală a distrugerii unei culturi milenare din cauza ambiției și egolatriei unui om.
Alte recenzii de la Jung Chang:
