”I am terrified and I am furious because I don’t want this. Him. To shape me.”
Volumul 7 din Lore Olympus aduce în prim plan unele dintre cele mai tensionate și dramatice momente ale seriei. Rupturile dintre tărâmuri se adâncesc, iar adăpostul temporar pe care Persefona îl găsise în Lumea Subpământeană este distrus, lăsând-o din nou vulnerabilă în fața regulilor dure ale Olimpului.
Situația se agravează rapid atunci când Apollo o capturează pe Demeter și o predă lui Zeus, într-o încercare cinică de a câștiga favorurile regelui zeilor. Persefona și mama ei sunt forțate să înfrunte un proces public, fiind judecate pentru că au ascuns actul neaprobat de mânie al Persefonei. Deși zeița primăverii se simte mai în siguranță avându-l pe Hades de partea ei, acest volum ne reamintește constant că siguranța nu este niciodată garantată în lumea zeilor.
Pe măsură ce procesul scoate la iveală adevăruri incomode, secrete bine ascunse și trădări dureroase, echilibrul fragil dintre zei începe să se destrame. Chiar și relația dintre Hades și Persefona este pusă la încercare, iar încrederea lor este testată în moduri neașteptate.
Și ce se întâmplă oare când trebuie să te supui unor reguli absurde? Ce se întâmplă când iubirea nu e de ajuns?
Volumul 7 mi s-a părut unul dintre cele mai intense din serie și, sincer, unul care m-a ținut constant cu un nod în stomac. Dacă volumul 6 a fost despre vindecare și fragilitate, acesta este clar despre asumare, furie și dezlănțuire.
Persefona începe să nu mai accepte lucrurile așa cum sunt doar pentru că „așa se face pe Olimp”. Îmi place enorm evoluția ei, nu devine brusc o zeiță puternică și sigură pe ea, dar începe să pună întrebări, să fie furioasă și să își revendice dreptul de a decide pentru ea însăși. Este o transformare lentă, dar era și timpul!
Relația cu Hades este mai stabilă emoțional, însă presiunile externe sunt din ce în ce mai apăsătoare. Se simte clar că, oricât de mult ar vrea să fie fericiți, lumea în care trăiesc nu le face viața ușoară. Mi-a plăcut mult dinamica lor din acest volum, mai matură, mai realistă, cu sprijin reciproc, dar și cu amenințări de pretutindeni.
Un mare aspect care m-a scos din minți a fost politica zeilor și ipocrizia Olimpului. Zeus este din ce în ce mai greu de suportat, iar deciziile lui arată cât de corupt este, și de rănit în amorul propriu. Volumul 7 nu se mai ascunde în spatele romantismului și începe să spună lucrurilor pe nume.
Ilustrațiile sunt absolut superbe, dar și mai dure. Culorile sunt mai contrastante, expresiile personajelor transmit multă furie, teamă și tensiune, Sublim, ca de fiecare dată. Însă este o anumită scenă care aproape m-a făcut să țip! Numai că nu pot dezvălui prea multe. Doar citiți seria asta si veți înțelege!
Nu mă gândeam vreodată că mă voi implica sufletește atât într-o serie de comics, dar iată-mă aici! Și tot ce mai pot spune este că ard de nerăbdare să citesc mai departe!
Lecturi magice vă doresc!
Alte recenzii de la Rachel Smythe:
