Poemele din volumul Lumea prin ochelarii tăi de Costică Ciocan provoacă cititorul nu doar să privească cu atenție lumea, ci să o înțeleagă pentru a fi capabil să-și întelegă destinul. În poezia „Destin”, poetul declară „Îmi văd destinul atât de clar/precum zgârietura de pe lentila de plastic a ochelarilor” („Destin”, 1-2), ilustrând astfel cenușiul, banalul existențial. Pentru poetul realist este mereu momentul adevărului, cu fiecare poem dezvăluindu-ne o „lume ascutiță și dură, ce lasă la rândul ei / zgârieturi pe suflete”.(„Destin”, 10-11)
Realitățile vieții urbane: înstrăinarea, singurătatea, tristețea
Autorul compară viața la bloc cu viața din savana africană. În savana blocului, vecinii își împart pumni și se bat până se umplu de sânge pentru a obține supremația asupra lucrurilor importante, cum ar fi locul de parcare. Iar după ce conflictele se sting cu ajutorul poliției, violența absurdă a încleștării dintre bătăuși se infiltrează în blocul de beton și apasă viața locatarilor din fiecare apartament.
„Rămânem lipicioși, plini de praf,
înnegriți de amărăciune, cu ușile zăvorâte și
televizoarele întredeschise.” („National Geographic”, 45-47)
Poetul a declarat într-un interviu publicat pe site-ul juridice.ro pe 4.01.2022: „Am scris poemele pentru a comunica cu membrii familiei pe care nu îi puteam vizita în timpul lockdown-ului”. Experienţa izolării impuse de pandemie și imaginea orașului care dormitează, ori este mort pentru că „S-a închis orașul, parcul,/biserica, terasele și cimitirul.” („Strigăt”, 13-14) sunt surprinse în poemele cuprinse în volum. În poezia „Post-lockdown”, sunt redate efectele pe care ridicarea restricțiilor COVID le au asupra oamenilor în vârstă.
„Frica de boală ne ținea împreună,
boala și bătrânețea îi vor ține în continuare în case,
iar sentința aspră a singurătății
îi amenință în fiecare moment.
Noi, judecători, să nu îi condamnăm
la uitare.” („Post-lockdown”, 16-21)
Singuratatea bătrânilor, „părinți sau bunici,/ce vor simți din nou pustiul din casele lor” („Post-lockdown”, 4-6), este un subiect tratat și în poemul „Bătrâna care mi-a dat 10 lei”, unde, o bunică, disperată că singurul ei mijloc de comunicare cu lumea nu mai funcționează, urcă și coboară scările blocului, căutând ajutor. La neputințele vârstei înaintate se adaugă și asaltul tehnologiei, apăsarea butonului de resetare al telefonului fiind o sarcină care o ia pe nepregătite.
„Am găsit-o pe bătrână
Pe scările blocului
Deznădăjduită,
Uitându-se prin ochelarii cu lentile groase
Şi rame lipite cu leucoplast,
La tehnologia care nu i se supunea.” („Bătrâna care mi-a dat 10 lei”, 26-31)
Poetul vede în detaliu ce se întâmplă în oraș și suferă la fiecare scâncet de copil sau bocet de văduvă sau tânguire de om părăsit. Iar suferința este atât de mare, încât chiar cerul devine îngândurat și nu-și poate ține lacrimile.
„Eram fericit până să aud
suspinele ce-au făcut cerul îngândurat
și-au strâns o lacrimă
desprinsă din nori ce inunda
tot cartierul.” („Plânsete”, 11-15)
Dragostea în orașul blocurilor de beton
Autorului volumului Lumea prin ochelarii tăi nu-i sunt indiferente dragostea sau prietenia. În poezía „Hainele tale”, tânărul îndrăgostit păstrează cu sfințenie tricourile care inițial au fost ale lui, dar care, purtate de iubită, capată personalitatea ei.
„Au mirosul pielii tale
În țesături,
Forma umerilor
Și a sânilor tăi.” („Hainele tale”, 17-20)
Dar, se pare că, în orașul blocurilor de beton, dragostea cu greu poate să supravietuiască, sunt prea multe ziduri, prea multe celule în care sunt ostatici locuitorii.
„Au rămas doar câteva cărămizi
pe pământul de dorințe amestecat cu piatră
Flori nu mai cresc,
sunt cioburi de vise, praf întărit
și o undă de speranță deșartă.” („Așteptare”, 12-16)
Volumul de poeme Lumea prin ochelarii tăi este cartea de debut a lui Costică Ciocan. Cartea a vazut lumina tiparului la Editura Neverland și poate fi cumparată de aici.
Talentatul poet este de profesie judecător, iar cititorul poate afla mai multe informații despre el citind Povestea tânărului care a intrat primul în avocatură, după ce a studiat Dreptul şi Teologia simultan, articol publicat în adevărul.ro.
Alte recenzii de la Costică Ciocan:
