Mi-a plăcut foarte mult datorită ambianței. Minunată redare a stilului rustic și simplu de viață de pe St. Kilda. Mi-a adus aminte de Trilogia Fiordurilor de care v-am povestit aici și aici și pe care v-o recomand iar din toată inima. Aceeași luptă pentru supraviețuire, același climat vitreg și aspru, dar care este numit acasă în ciuda condițiilor dure și a lipsurilor. Atât de bine descrisă este viața pe aceste meleaguri încât, citind, simți mirosul de fum de turbă, fânul proaspăt cosit, peștele afumat și lâna caldă și auzi țipetele păsărilor și vuietul valurilor spărgându-se de țărm.
Toată sănătatea, frumusețea și magia insulei erau distilate în această fată, Chrissie.
Un ținut sălbatic și izolat, un arhipelag bătut de vânturi reci, unde copacii nu cresc, cu țărmuri abrupte, înconjurat de recifuri periculoase, unde doar păsările ajung. Localnicii sunt oameni duri, căliți de nevoi și furtuni, dar temători de orice nu le aparține. Trăiesc din vânat și pescuit, dar este o îndeletnicire periculoasă care presupune escaladarea țărmului abrupt al insulei unde păsările își fac cuiburile.
Viața aici este o continuă luptă, iernile sunt lungi și aspre, mâncarea puțină, dar credința în D-zeu mare. Chrissie s-a născut pe insulă și nu s-a gândit vreodată să o părăsească. Înțelege cum este privită comunitatea ei de lumea din exterior, știe că trăind aici va fi mereu la mila celorlalți și fără ajutorul străinilor n-ar putea supraviețui. În 1928 este adolescentă și viața, cu bune și rele, merge înainte în arhipelag. Navele, rare, aduc din când în când scrisori și vești, haine și provizii, turiști și vizitatori care privesc locuitorii cu milă și neîncredere.
Fred și Archie sunt cei mai buni prieteni, urmează amândoi același colegiu și cu toate acestea sunt diferiți ca ziua de noapte. În timp ce Archie, fiul moșierului care deține insula St. Kilda, este înalt, carismatic, atrăgător, dar superficial și egoist, Fred trebuie să muncească pentru a se întreține și a-și urma școala, este empatic, sociabil, înțelegător, fără aura de superioritate a prietenului său. Petrec pe insulă o vară pentru a-și documenta lucrările de diplomă, unul pentru geologie și unul pentru arheologie și timpul petrecut aici le dezvăluie adevărata față. Una frumoasă la exterior, dar meschină pe interior, și una banală, dar caldă.
În ciuda faptului că, inițial, Chrissie a fost atrasă de Archie, pe care îl cunoaște de când erau copii, dragostea se naște firesc între ea și Fred și înțelege că nu modul în care arată un om contează ci sufletul și mintea. Fred și Chrissie sunt doi tineri care se aseamănă. Amândoi sunt rezistenți, puternici și cu inimi neînfricate, dar blânde, obișnuiți să muncească pentru a reuși. Dar și foarte diferiți ca educație și mentalitate. Și cu toate că ateismul lui Fred este o piatră greu de escaladat pentru naiva și superstițioasa fată, se atrag într-un mod imposibil de oprit, iar dragostea nu întârzie să înflorească.
Dar dragostea lor pare sortită eșecului de la bun început datorită diferențelor de mentalitate și stil de viață. Și, demonstrându-și încă o dată superficialitatea, lașitatea și egoismul, Archie reușește să-i despartă, dar dragostea rămâne.
Pentru inima omului, dezamăgirile sunt ca picurul neîncetat al apei, care poate roade până și granitul.
Fred, măcinat de gelozie, fuge lăsând în spate tot. Chrissie rămâne pe insulă pentru o perioadă, până când toți locuitorii acesteia, puținii supraviețuitori, sunt relocați în Scoția după o iarnă teribilă care a adus multe pierderi și multă durere. Dar Chrissie are acum un nou motiv să iubească și nu mai e singură…
Se va întoarce Fred din război? Va supraviețui lagărelor și fugii din calea naziștilor? Își va răscumpăra Archie greșelile din tinerețe? Și, dacă Fred va reveni, cum îl va primi fata pe care lăsat-o în urmă? Îi va ierta lungii ani de absență și abandon? Se vor recunoaște unul pe celălalt sau patina timpului va fi prea greu de șters?
Alte recenzii de la Elisabeth Gifford:
