Mi-a plăcut foarte mult în ciuda faptului că finalul a fost simplificat și ușor forțat. Mi-a plăcut ideea de baza a cărții, accentul pus pe solidaritatea dintre femei, pe prietenia lor, pe nevoia de afecțiune și empatie, pe hotărârea lor de a nu renunța la umanitate în ciuda, sau poate tocmai în ciuda modului în care sunt tratate și umilite de meseria pe care o practică, pe care sunt obligate de altfel s-o practice din cauza statutului de sclave. Mi-a plăcut forța și curajul cu care se încăpățânează să meargă mai departe în ciuda vieții degradante și a tratamentului dezonorant. Am empatizat atât cu mândria, ambiția și speranța unora și în egală măsură cu durerea, trauma și capitularea altora.
Lupanarul de Elodie Harper este primul volum al unei trilogii care urmărește viețile unor femei al căror statut este echivalent cu umilința, înjosirea și abuzul. Este o poveste tristă și crudă, dar care insuflă curaj și speranță. Este interesant de urmărit modul în care fiecare în funcție de temperament și caracter alege să lupte și să meargă mai departe. Este o carte care, în ciuda epocii în care este amplasată acțiunea, pune accent pe feminism și pe emanciparea femeilor și sunt foarte curioasă de parcursul viitor al personajului principal în următoarele cărți ale seriei.
Lupanarul este clădirea insalubră și întunecată, formată din cămăruțe înghesuite și sărace în care trăiesc și muncesc sclavele prostituate ale lui Felix, Lupoaicele. Acțiunea este plasată în Pompeii în anul 74 DC și urmărește parcursul și lupta pentru obținerea libertății duse de o sclavă, Amara, ce aparține unui libert brutal, proprietar al unui bordel faimos din oraș, Sălașul Lupului. Născută într-o familie bună, fiică de doctor, educată și inteligentă, a fost vândută de mamă după moartea tatălui din cauza sărăciei și a disperării. Este obligată să se prostitueze alături de alte fete, unele născute în sclavie, altele vândute sau răpite. Deși a fost vândută cu promisiunea de a deveni sclavă în casă, ajunge concubina stăpânului și este revândută repede de soția geloasă a acestuia. Sălașul Lupului este pentru ea ultima treaptă a degradării umane, dar acest lucru nu-i ucide speranța că vă reuși să scape într-o zi de promiscuitate și pericol.
Accentul este pus pe drama femeilor abuzate, reduse la statut de marfă care își pierd respectul și stima de sine ca urmare a tratamentului inuman și a exploatării sexuale. Modul în care reacționează acestea este diferit de la caz la caz și multe dintre ele cedează psihic și abandonează lupta, victime ale violenței și abuzului într-o societate profund patriarhală. Visul lor este să câștige suficient de mult pentru a-și răscumpăra libertatea, dar este o speranță deșartă deoarece Felix, el însuși un sclav eliberat, nu este dispus să le ofere această șansă.
Autoarea reușește să expună și climatul social și cultural al epocii prin portretizarea caselor, piețelor, străzilor, cârciumilor, magazinelor, dar și cu ajutorul mentalității personajelor. Pompeii, scena poveștii, este un oraș ce freamătă de viață, aflat doar cu câțiva ani înaintea marii erupții vulcanice care îl va îngropa sub cenușă. Atmosfera este întunecată și brutală datorită categoriilor sociale care apelează la serviciile prostituatelor de la Sălașul Lupului. Negustori, plebei, liberți sau patricieni romani, alcătuiesc o societate desfrânată, coruptă și imorală cu foarte puține cazuri de oameni verticali și cu principii morale. Diferențele dintre traiul celor săraci și al celor bogați este enorm chiar dacă teoretic drepturile tuturor sunt egale, plebei sau patricieni. Sclavii și chiar și liberții au statut inferior, dar liberții au avantajul de a a putea strânge averi fabuloase ceea ce determină apariția unei noi clase aristocratice ce-și bazează influența pe avere și nu pe descendență. Cu toate acestea sunt tratați cu aroganță și dispreț de aristocrația autentică.
De altfel, și grupul prostituatelor este destul de pestriț, unele sunt intrigante, altele egoiste, altele disperate, unele nu-și pot înfrâna blândețea nativă, dar toate sunt traumatizate și abuzate și cu toate diferențele majore dintre ele și convingerile lor, reușesc să lege o prietenie bazată de nevoia de unitate și ajutor și înțeleg că sunt obligate să se susțină una pe cealaltă necondiționat, că doar împreună sunt mai puternice și doar sprijinindu-se vor supraviețui. Reușesc în ciuda condițiilor inumane în care trăiesc să se bucure de fiecare lucru mărunt și tocmai acest lucru le face remarcabile, modul în care își păstrează spiritul neînfrânt, în ciuda violenței și batjocurii la care sunt supuse trupurile lor.
Romanul se bazează pe dovezi istorice găsite în oraș, care au fost dezgropate de sub straturile de depozite vulcanice într-o stare de conservare foarte bună. Bordelul chiar a existat și frescele care au fost găsite în interiorul acestuia au constituit punctul de plecare pentru autoare.
Lupanarul este o lectură captivantă și emoționantă, o poveste bine documentată și la fel de bine scrisă, care m-a luat prin surprindere cu forța și sinceritatea ei și care urmărește impactul psihologic pe care sclavia și abuzul o au asupra caracterului acestor femei. Am salutat lipsa de pudibonderie și limbajul frust deoarece orice alt stil n-ar fi avut legătură cu povestea. Este o poveste violentă, tratamentul aplicat sclavelor fiind revoltător și înjositor, dar în același timp ne face să realizam că deși au trecut 2000 de ani societatea contemporană încă se luptă cu inegalitatea de gen, cu traficul de carne vie și cu exploatarea sexuală. O poveste de atunci, spusă acum, despre cea mai veche meserie din lume, despre viol, abuz, crimă și copii vânduți ca sclavi. Recomand.
Alte recenzii de la Elodie Harper:
