Maestrul si Margareta de Mihail Bulgakov este o carte clasică pe care sunt mândră că am citit-o. Față de alte cărți descriptive care te fac să-ți pierzi interesul în primele 50 pagini, această carte face exact opusul: te face să crezi că nu înțelegi nimic în primele 50 pagini și apoi totul se leagă. Fiecare capitol e o parte dintr-un puzzle imens. Faimoasa Moscova e recreată din bucăți mici de acțiune care prezintă diverse personaje cu mediul și modul lor de viață.
Doi bărbați stau de vorbă într-o zi toridă într-o grădină de vară. Lângă ei apare din neant un bărbat care îi întreabă de ce nu cred in Dumnezeu. Le pune câteva întrebări vorbind în dodii și îi lasă nedumeriți despre ce naționalitate avea, ce meserie avea de vorbea asa, cine era în fond omul care apăruse și dispăruse la fel de misterios.
Cartea cuprinde capitole care la început par disparate, fără vreo legătură între ele,dar în primele 100 pagini încep să se lege.
Cum reacționează oamenii când un om apare la un restaurant de fițe al orașului doar in cămașă și în pantaloni de noapte țipând că l-a văzut pe Diavol și că umblă cu un motan vorbitor, să se ferească toți de el că e periculos? Încep să râdă și cred că omul e nebun, tocmai de aia îl internează cu forța la un spital de nebuni zicând că a înnebunit de la atâta poezie. Poetul încearcă să scape din spital, dar e în zadar. Nici măcar foștii prieteni nu vor să-l ajute când îi aud povestea, deși e reală. Diavolul a venit in Moscova și e gata să dea orașul peste cap. După ce a făcut ca poetul să fie internat și bine păzit, Diavolul se angajează la teatru și începe să dea reprezentații fascinante de magie neagră făcând oamenii să intre în delir. Trucurile sale sunt doar înșelătorii: după ce oamenii vor pleca din teatru cu haine luate din cufărul magicianului se vor trezi goi pe străzi, Diavolul i-a înșelat. Le va da bani, dar aceștia se vor transforma în gândaci de îndată ce vor ajunge fiecare la casa lui.
Va înlătura din calea sa pe cei care vor să-i încurce planurile și va produce haos în oraș. Moscova e în alertă, dar ce pot face oamenii împotriva unui om ce posedă puteri magice și care are servitorii săi credincioși cu care își duce planurile la bun sfârșit?
Care e scopul lui în fond? Vrea să distrugă Moscova? Ce urmează?
Această carte nu are drept scop crearea unei atmosfere de frică și mister, aduce în prim plan și o poveste de iubire între Maestru, cum îl numea ea și Margareta,frumoasa și credincioasa Margareta. O iubire care s.a terminat, dar pe care Margareta o va reînnoi prin efort și sacrificiu, exact ca în viața reală. Cui să ceară ajutor să își găsească iubitul pierdut în lume? Cine are puteri ce trec de limitele obișnuitului dacă nu chiar străinul care a creat panică la teatru,Diavolul însuși.
Va reuși Margareta să facă un pact cu Diavolul pentru a-și găsi iubitul și mai ales, o va ajuta Diavolul? Ce câștig ar avea el din împlinirea iubirii ei? Doar el nu sprijină lucrurile bune și frumoase ca iubirea, dar totul e imprevizibil.
Cât de rău e Diavolul și cât de buni sunt în fond oamenii?
Cine spune ce înseamnă binele și unde începe răul de fapt?
Sunt oamenii de categorisit doar în două nuanțe? Oare nu există și nuanțe de gri în funcție de circumstanțe?
Dacă vreți să aflați ce se întâmplă în carte dincolo de cele povestite aici, puneți mâna pe carte și citiți-o fără a răsufla până la finalul cărții. Merită 3-4 ore din viața voastră pentru a descoperi un alt tip de fantastic într-un gen care tinerilor din ziua de azi poate părea absolut plictisitor.
Citate geniale:
– Dostoievski a murit, spuse cetăţeanca, dar parcă nu prea sigură pe ea.
– Protestez ! strigă cu înflăcărare Behemoth. Dostoievski e nemuritor !
Stând pe labele din spate și plin de praf, motanul, între timp, făcea plecăciuni în fața Margaretei.Acum la gâtul motanului se afla un papion alb de frac, iar pe piept, un binoclu de dama din sidef, ținut pe o curea.Mai mult, mustățile motanului erau aurite.
Nu există forţă pe lume în stare să reducă la tăcere o gloată înainte ca ea să fi scuipat tot ce a îngrămădit în vintrele ei, amuţind apoi de bunăvoie.
Dragostea ne-a ieşit în cale aşa cum apare, ca din pământ, un asasin pe o ulicioară întunecoasă, şi ne-a răpus pe amândoi dintr-o singură lovitură. Aşa loveşte fulgerul, aşa loveşte pumnalul.
Cine ţi-a spus că nu există pe lume iubire adevărată, devotată, eternă? Să i se taie mincinosului scârnava-i limbă.
Şi ce s-ar fi făcut binele tău dacă n-ar fi existat răul, şi cum ar fi arătat pământul văduvit de umbre? Căci umbrele vin de la lucruri şi oameni.
Omul fără surprize lăuntrice, fără ceva aparte acolo, în cutiuţa lui, nu e interesant.
Sa pocnesc peste bot un administrator, sa zvarl un falit pe scari, sa-i zbor cuiva creierii sau alte flecustete de genul asta sunt specialitatea mea directa. Dar sa stau de vorba cu o femeie indragostita – foarte multumesc! De o jumatate de ora ma rog de dumneata.
Margareta suspina din nou si zise:
-Vreau ca Fridei sa nu i se mai puna pe noptiera batista cu care si-a asfixiat copilul.
Gustase din cupa amărăciunii, aflând pe propria piele ce înseamnă eroarea judiciară şi calomnia.
Toate vor fi bine intr-un final. Este fundatia pe care a fost creata lumea.
Alte recenzii de la Mihail Bulgakov:
Desigur am citit cartea pe apucate, nevând parte de liniște. Puțin ce am înțeles. Am privit si fragmentar filmul pe YouTube . E o carte carte nu chiar simpla . O voi citi-o a doua oara.
obijnuitului??? hilar!
Merci, Anna! S-a corectat 🙂