Recenzie ” Mai sunt?- E timpul” de Valentin Rusu

Titlu: Mai Sunt?- E Timpul
Autor: Valentin Rusu
An apariție : 2016
Editura: InDArt
Nr. Pagini: 73
Limba: Română
Gen Literar: n/a
Recenzie de Cristian Cărpenaru
Publicată la 4.04.2018
Nota recenzorului: n/a
Recenzie ” Mai sunt?- E timpul” de Valentin Rusu
Dă o notă cărții

” Am reușit să pun pace în vârtejurile din mine” , acesta este o parte din motto-ul volumului de versuri ” Mai sunt? E timpul” al anticarului din Piața Moghioroș,  Valentin Rusu. mărturisesc că numaidecât, păstrând, în mod evident proporțiile, la ” liniștea din lucrurile bătrâne” ale lui Lucian Blaga, căci poetul amator ne oferă ,prin intermediul onestelor sale versuri, perspectiva unei vieți văzută ca o școală care nu-și va închide cursurile decât în momentul eliberării ralului inevitabil.

” Am fost plecat pentru multă vreme\ Acum mă întorc. Încet, încet în liniștea câmpiei.” mărturisește poetul, inoculându-și în sineala versificației beatitudinea reîntoarcerii la simplitatea lucrurilor, nicidecum ca o resemnare sau ca o scorțoasă abdicare, ci ca o frustrant de primordială reprimenire senzorială, căci mărturisind ” Am nevoie de mine, cel de demult\ Vreau să văd dacă-mi mai seamăn.” , Valentin Rusu pune în talerul introspecției viguroase o anumită tentă a bilanțurilor situate între nostalgie și nemiloasă eviscerare.

În versurile sale muntele și pădurea, deghizate într-un soi de Alfa și Omega ale trăirilor, devin pline de suculența panteismului care fandează între albul și negrul clipelor, evidențiind simbioza dintre teluric și ancestral, care trăiește într-o cochilie cu împliniri și neîmpliniri care care clădesc deopotrivă vitralii și eșafoduri.

” Am vrut să pun pace în vârtejurile mele\ Dar râvnesc nebunia furtunii”, ne șoptește versificatorul într-un permisiv dualism care alunecă feeric între sacrul și profanul  existențialismului trecut prin furcile caudine ale nenumăratelor încercări, trăind între irefutabil și inefabil .

Monorcromatica senzorială are ceva din litania reverberată prin taigaua depărtării, ca un blestem care poate fi cu ușurință confundat cu binecuvântarea.

Îți place cartea până acum? Vezi și lista cărților scrise de Valentin Rusu.

Am secat, m-am uscat și\ Pe obrazul pământului fanteziei mele\ A apărut o rețea de riduri crăpate\ ca pe călcâiele trudite ale muncitorilor” sau ” Da. Mâine voi trăi din ieri\ Ce vechi sunt vorbele de pluș.”, mi-a strecurat în suflet ceva din zbuciumul lui Panait Cerna, trăind abraziv între patos și banal, nu cu o fățarnică oscilație senzorială, ci ca o continuă și oarecum firească ezitare a unui om împovărat și totuși eliberat care gustă în grabă sau pe îndelete din intensitatea trăirii.

Lectură plăcută!

 

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

POST A COMMENT.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.