Malina nu este o carte pentru oricine. Și nu o spun degeaba și fără motiv, o spun pentru că este o carte cu o construcție cu care te acomodezi destul de greu și cu o scriitură foarte fluidă, foarte originală, dar tranșantă, intimă și sinceră. Unii o clasifică drept thriller, pe mine nu m-a dus cu gândul la thriller ci m-a dus cu gândul la Copil de octombrie al Lindei Boström Knausgård, de exemplu. Este în mod sigur altceva și am rămas uimită să aflu că a fost scrisă cu jumătate de secol în urmă.
Este de asemenea și singura carte scrisă de autoarea austriacă, Ingeborg Bachmann și dovedește un talent ieșit din tipar și implicații profunde.
Malina este o carte ce nu urmărește o acțiune propriu-zisă, ci tratează teme delicate ca trauma feminină, violența masculină, iubirea interzisă. Implică în mod fundamental și trauma războiului (personajul principal trăiește în Viena, iar autoarea este austriacă și fiica unui membru al partidului nazist) și lupta pe care austriecii o duc pentru a se împăca cu trecutul lor nazist. Este o carte a cuvintelor și a gândurilor interioare, a trăirilor, a disperării, dar și a extazului. Este dificil de stabilit tot ce a vrut Ingeborg să transmită. Poate fi o carte doar a vorbelor, a poeziei. Gândurile transpuse în pagină, intimitatea accentuată adaugă o notă de dezordine și de haos cu care cititorul se luptă din greu. Există trei mari capitole:
Primul, Fericită cu Ivan, în care urmărim relația dintre naratoare și un tânăr introvertit, tânăr de care aceasta se simte indisolubil legată și față de care se situează într-o stare de inferioritate evidentă, mai mult impusă subconștient. Este o relație ascunsă în timpul căreia femeia locuiește cu celălalt bărbat din viața ei, Malina, un tip rezervat, metodic și distant, greu de perturbat din ritmul lui. Malina este totuși un mister deorece nu avem siguranța că este bărbat. Nu putem fi siguri nici că există. Ar putea fi o femeie (există o servitoare, Lina), ar putea fi o altă personalitate a autoarei. Cert e că cele trei personaje locuiesc pe aceeași stradă din Viena. Ivan vine și pleacă, apare și dispare, naratoarea jinduiește după prezența acestuia, își petrece mare parte din timp în așteptare, trăiește cu convingerea că Ivan o completează, în timp ce Malina este tot timpul prezent în locuință, dar distant și invizibil.
În al doilea capitol, Al treilea bărbat, sunt evocate amintiri despre tatăl naratoarei și apar scene de coșmar ce descriu ororile și brutalitățile comise de acesta pe fondul războiului. Sunt expuse implicațiile și consecințele acestor acțiuni odioase ce aduc în prim plan crime, violuri, camere de gazare.
Capitolul final, Ultimele lucruri, revine la erotism și la imposibilitatea iubirii, dar și la obsesia lui Malina de a ucide amantul. Cineva va muri, dar trebuie să descoperiți singuri cine și în ce mod. Naratoarea noastră rămâne o necunoscută, atât pentru noi, cât și pentru sine însăși, propria realitate este din ce în ce mai greu de perceput și îi e imposibil să se ancoreze într-un timp real sau într-un prezent. Rămâne o străină în ciuda intimității cu care ni se adresează. Multumesc Libris.ro pentru carte.
Este o lectură provocatoare, gândurile naratoarei sunt deseori întrerupte de interviuri, telefoane și instrucțiuni către asistentă, transcrieri de casete care au fost șterse, dialoguri ca dintr-o piesă de teatru. Totul devine din ce în ce mai confuz și induce sentimentul de teroare, dar care nu reușește neapărat să deprime. Malina ar fi trebuit să fie prima parte dintr-o trilogie, dar moartea accidentală a autoarei a făcut imposibilă finalizarea acesteia. Relațiile naratoarei cu bărbații importanți din viața ei sunt urmărite intensiv la nivel psihologic cu ajutorul gândurilor și trăirilor pe care le experimentează. Nu sunt convinsă că este povestea unui triunghi conjugal. Malina rămâne pentru mine personajul pe care n-am reușit să-l descifrez, pe care nu m-am hotărât unde și cum să-l situez. Probabil doar o recitire m-ar putea elibera de suspiciuni și bănuieli.
Această capodoperă vizionară a literaturii europene a fost ecranizat în 1991 de regizorul Werner Schroeter, cu Isabelle Huppert în rolul principal.
I don’t take any drugs, I take books.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Libris
Alte recenzii de la Ingeborg Bachmann:
