Am spus întotdeauna că nu voi începe o carte cu idei preconcepute. Îmi tot spun acest lucru dar îmi este foarte greu să mă țin de cuvânt. La fel am procedat cu foarte multe cărți înaintea acesteia și din păcate, părerea mea a fost cea de la început. Ce a făcut Ramona de data aceasta? A văzut o carte, i-a citit titlul și a crezut că este doar o copie/reinterpretare/variantă nu foarte elevată a unei cărți de succes 🙂
Vorbesc aici despre „Mașinării Infernale” de Philip Reeve, o carte fantasy care din punctul meu de vedere se putea alege cu un alt nume, nu unul inspirat parcă din seria celebră a Cassandrei Clare. Mintea mi se duce automat spre acea zonă și extrem de greu am reușit să mă deconectez și să văd povestea ca pe ceva singular, nu inspirat și adaptat. Nu m-a ajutat nici faptul că acțiunea nu m-a dat pe spate, având senzația că am mai citit acest tip de poveste de foarte multe ori. Trec peste faptul că am găsit și extrem de multe elemente comune cu seria Cassandrei și parcă m-am enervat mai rău:)
Să trecem peste pretențiile mele poate prea exagerate și haide să vă povestesc ceva despre acest fantasy care își dorește să aducă ceva în plus, printr-un context interesant. Poate pentru că Philip Reeve a încercat să scrie o carte PREA complicată, s-a pierdut în detalii și nu a avut efectul la care se aștepta. Într-un viitor îndepărtat, Pământul este o ruină, plin de vechituri, transformat într-o groapă de gunoi. Totul în jur este negru, gri, poluat, nepopulat, într-o stare deplorabilă. Cei cu posibilități au ridicat orașe departe de sol și trăiau bine, departe de murdărie și poluare, însă cei care nu puteau să facă acest lucru erau cei vânați, condamnați să stea într-un întuneric continuu.
Este o premisă foarte interesantă pentru această carte, însă este extrem de sumbră și mi s-a părut puțin exagerată, în ideea în care există deja foarte multe idei care duc spre distopii despre care am tot citit. Că în orice carte, există o acțiune ce se poate rezuma într-un sg cuvânt: supraviețuire. Londra este cadrul în care povestea are loc, un oraș ruinat, mâncat de rugină și de întuneric. Este destul de greu să te obișnuiești cu acest context, pentru că este puțin complicat, dar am încercat să țin pasul cu acțiunea. Mulțumesc Libris.ro pentru carte.
Nu am fost deloc mulțumită pe partea de personaje. Aici autorul are grave lacune și sper să se perfecționeze pe viitor, pentru că am impresia că s-a concentrat mult mai mult pe creionarea unui cadru distopic, dar a lăsat personajele în urmă. De ce zic asta? Tom, personajul principal, mi s-a părut extrem de naiv și de fraier, care cu greu a reușit să se adapteze mediului în care trăiește. Mă gândesc că dacă o persoană trăiește într-o lume atât de întunecată, trebuie să își creeze mecanisme de apărare, să devină mai ager, mai puternic, mai luptător. Nu a fost așa și mi s-a părut sincer că nici nu am avut timp să mă atașez de niciun personaj.
Sper că nu v-am descurajat, dar din păcate aceasta a fost părerea mea, cel puțin despre această carte. Am auzit că este o serie, iar poate restul cărților îmi vor arăta că m-am înșelat și că nu trebuie să renunț la ele așa ușor. Până pe proba contrarie, îmi păstrez ideea 🙂
Alte recenzii de la Philip Reeve:
