Memoriile unui motan calator de Hiro Arikawa pare, la prima vedere, o carte despre pisici. Este și despre pisici. Dar este și despre oameni, despre iubirea față de animalele de companie, despre prietenie, despre familie, despre început și sfârșit, despre viață.
Cartea împletește două fire narative: prezentul, în care Satoru îi caută o nouă casă motanului său și trecutul, amintiri și povestiri despre trecutul lui Satoru. Povestea e simplă și cursivă, alcătuită din patru călătorii. Cu fiecare călătorie afli puțin mai multe despre viața din trecut a lui Satoru – o persoana extrem de altruistă, care vede mereu partea plină a paharului și care iubește oamenii și animalele (în egală măsură). Ce nu afli este răspunsul la întrebarea: De ce îi caută Satoru o nouă casă motanului său? Curiozitatea te va măcina până spre finalul cărții, deși, dacă ești atent, poți descoperi răspunsul mai devreme.
Acțiunea este povestită, ei bine, chiar de un motan. Pe parcursul cărții începi să crezi că autorul, Hiro Arikawa, a fost el însuți o pisică într-o viață anterioară. De ce? Pentru că vorbele motanului chiar sună a vorbe de motan. Sunt jucăușe și au un umor aparte.
Îmi place pe naiba! Joci murdar dacă mă iei la chestionat în timp ce mă mângâi sub bărbiță! Numai că, în loc să protestez, m-am trezit torcând. — Vezi că-ți place? BA NUuuu…
Am râs mult citind cartea și asta m-a făcut să mă atașez de personaje. A fost interesant să le urmăresc călătoriile, să descopăr gândurile motanului și să admir relația dintre el și omul său. Am sperat, până la final, că cele două personaje principale (omul și motanul) nu se vor despărți niciodată. Și am învățat multe lucruri de la motan. Fiecare relatare despre trecut are un scop, din fiecare călătorie poți învăța ceva nou, cum ar fi că:
Unii nu-s făcuți să fie părinți, iar în relațiile de familie nu există niciodată garanții absolute.
Fericire, tristețe, entuziasm, speranță și lipsa ei, o să dai de toate în cartea lui Hiro Arikawa. Emoții și acțiuni, toate sunt învăluite într-un stil calm și plin de umor. Recunosc că am plâns puțin citind această carte. Dar am și râs. Mult. O recomand oricăui iubitor de animale și de viață. Oricui vrea o lectură simplă, dar nu simplistă.
