Citind Micul prieten mi-a zburat gândul la King și poveștile lui, pentru că Tartt deși nu apelează la realism magic sau la paranormal are același har de povestitor. Este o carte cu o morală puternică care reușește să strângă zeci de istorioare și povestiri din trecutul unei familii. Hariett are doar 12 ani și o voință de fier. Este liderul grupului de copii din cartier și spaima membrilor familiei din cauza limbii ascuțite și a abilitații mentale. Este un copil curios, este băiețoasă, este curajoasă, are o imaginație foarte activă și își duce singură bătăliile. A crescut înconjurată de femei: mamă, soră, bunică, strămătuși. Bărbații sunt inexistenți în familie.
Când Hariett era doar un bebeluș, fratele său, Robin, în vârstă de nouă ani, adorat de întreaga familie, a fost descoperit spânzurat într-un copac din curtea casei în timpul unei petreceri organizate de mama sa. Nu s-au găsit indicii, nu au existat martori. Nimeni nu știe cum și ce s-a întâmplat. Pierderea lui Robin a fost prea greu de depășit pentru mamă. N-a reușit să-și învingă depresia și modul ei de viață nu este tocmai unul normal. Și-a pierdut interesul pentru orice fel de activitate și n-are nicio pornire să se implice în creșterea și educarea celorlalți doi copii care i-au rămas. Aceștia sunt crescuți de celelalte femei ale familiei și supravegheați atent de menajera familiei, Ida. Tatăl a dat bir cu fugiții după tragedie și pretextând un job în alt oraș și-a refăcut viața. Revine în peisaj doar de 2-3 ori pe an, pentru câteva zile pe care le petrece mai mult la vânătoare decât acasă. Vizitele lui zgomotoase destabilizează total liniștea din casă și Hariett urăște perioadele când tatăl său violent și abuziv este prin preajmă. Cu toate că este un copil neglijat, copilăria ei mi s-a părut foarte frumoasă și mi-a trezit nostalgia, probabil și ambientul și epoca care sunt impecabil construite au avut un cuvânt de spus.
În familia lui Hariett poveștile și istorisirile cu pățanii din trecut sunt la ordinea zilei. Sunt spuse și reluate de zeci de ori, se fac adăugiri și îmbunătățiri, fiecare membru povestește în felul lui, dar oricât le-ar plăcea să împărtășească amintiri, nimeni, niciodată nu vorbește despre ziua în care a murit Robin. În schimb felul lui de a fi, poznele, curiozitățile, năzbâtiile, hobby-urile, talentele îi sunt foarte familiare lui Hariett deoarece le-a auzit repetate de zeci de ore de strămătușile și de bunica sa. Singurul mister în ceea ce-l privește pe Robin rămâne moartea sa. Și Hariett este decisă să afle criminalul. Acum, după un deceniu de la tragedie. Va pleca în această aventură cu micul ei prieten Hely, un vecin puțin mai mic decât ea care o venerează și care ar face orice îi spune. Fratele mai mare al lui Hely, Pem, a fost prieten bun cu Robin, iar Pem ajuns la douăzeci de ani o curtează pe sora lui Hariett, pe bizara și tăcuta Allison.
Ce vă pot spune despre această poveste este că importantă e călătoria, nu destinația. Pentru că nu este un thriller ce are ca scop rezolvarea unei crime. Urmărește de fapt efectele și urmările pe care o crimă le are asupra celor afectați de tragedie. Secretele celor maturi îi deformează viziunea asupra lumii, ceea ce îi este ascuns este interpretat greșit și în maniera proprie de Hariett care face o obsesie din descoperirea criminalului. Munca ei de mic detectiv o aduce în apropierea unor oameni periculoși pe care îi suspectează gratuit, dar cu mult curaj și care îi pot face rău inconștient. Vara în care Hariett pleacă pe urmele criminalului este o vară grea pentru ea, este o perioadă în care se simte singură, în care se confruntă cu moartea, cu pierderea și cu răutatea oamenilor. Are nevoie de sfaturile și de îndrumarea unui adult, dar mama ei este ruptă de realitate, prezența Idei îi este suprimată, iar bunica, copleșită de prea multe probleme de rezolvat și necazuri de jelit, nu observă dezorientarea și amărăciunea fetei. Imaginația sa este atât de animată încât se convinge că a rezolvat cazul îmbinând niște povești auzite ici și colo și completând lipsurile cu propriile presupuneri. Din păcate ipoteza ei nu este reală și consecințele vor lăsa urme adânci.
Hariett face parte dintr-o familie disfuncțională, dar formată din membri foarte empatici și capabili de mari emoții, personaje care mai de care mai excentrice. Moartea fratelui său a rupt familia în bucăți, iar caracterul recalcitrant și îndrăzneț al fetei este o urmare a acestei rupturi și a tragediei în umbra căreia și-a trăit copilăria. Se aruncă inconștient în niște situații foarte periculoase, iar prietenia cu Hely, din cauza educației diferite primite de cei doi, de cele mai multe ori n-o ajută ci din contră sporește riscul și primejdiile chiar dacă singura lui dorință este de a fi de ajutor.
Este imposibil să nu te îndrăgostești de scena socială a anilor ’70 pe care o construiește Tartt. O face cu migală, detaliat, intră în profunzime, reușește să redea inegalitățile de gen și rasă, diferențele dintre diverse categorii sociale, decăderea materială a familiilor de elită, afacerile ilicite, mizeria, violența, consumul de droguri, abuzul, exploatarea rasială, discriminarea. Comunitatea în care este amplasată intriga îți dă senzație de lipsă de oportunități, o lume din care oricât te-ai zbate este imposibil să evadezi. Dar, simultan, plină de excentricitate, zgomot și culoare.
Probabil la finalul cărții mulți vor fi dezamăgiți, dar așa cum v-am avertizat, importantă este călătoria.
Alte recenzii de la Donna Tartt:
