Dacă ați savurat Codul lui DaVinci, Îngeri și demoni sau Inferno, atunci nu trebuie să ratați nici această carte.
Igor Bergler este Dan Brown al nostru.
Același stil misterios, aceleași intrigi religioase, până și simbolurile clericii sunt la fel: episcopi care încalcă legile pentru care militează, Biserica este o Închisoare și nicidecum Salvarea, lumea religiilor este în război cu lumea contemporană.
Începutul cărții este chiar izbitor de asemănător cu Îngeri și demoni: Charles Baker (Robert Langdon) este chemat să rezolve cazul crimelor în serie ale arhiepiscopilor de la Vatican.
Fiecare dintre aceste morți este violentă, grotească și are un mesaj cifrat.
Pare cunoscut?
Recunosc că pe măsură ce mă afundam în lectură, mă uitam din nou și din nou pe copertă: sigur vorbim de un scriitor român? Sigur citesc cartea corectă?
Pare mai degrabă un film Hollywoodian, foarte reușit, decât un roman doar mediatizat și atât.
Recunosc și că a trebuit să răsfoiesc din nou Îngeri și demoni, pentru a mă asigura că memoria îmi joacă feste și că Igor Bergler nu spune chiar aceeași poveste.
Ar fii fost mult prea dezamăgitor, pentru că talentul său de a crea scene reale care dau fiori adevărați este fără comparație.
De ce să fii plagiat ceva, pe care ar fii reușit să îl scrie singur cu ușurință?
Pentru că el, literalmente, te face să trăiești povestea.
Am simțit cum papilele gustative au reacționat atunci când a descris ospățul desfrânat al unora dintre cele mai de seamă figuri reprezentative ale Bisericii.
Ochii m-au pișcat și stomacul mi s-a răzvrătit când apărea câte un cadavru.
Mintea mi s-a blocat și conștiința a refuzat să accepte atrocitățile pe care, aceleași figuri bisericești, le-au făcut ca și cum ar fii fost cel mai firesc lucru din lume.
Totul este demolat: istoria religiilor este rescrisă, mitologia este demascată și credința parodiată.
Ateismul pare însă dus la extrem. Mi se pare că absolut tot ceea ce reprezintă Biserica este înjosit.
Eu înțeleg că, în anul 2024 când dronele, Inteligența Artificială și sistemele informatice care ne arată în fiecare zi cât de mediocri suntem, a crede în trăsnetul purificator care ne va carboniza dacă greșim cu gândul, este nu doar pueril și trist ci chiar revoltător.
Dar și să dai vina doar pe religie pentru toată naivitatea omenirii nu e foarte fair-play!
Cartea întoarce religia pe toate părțile și demontează multe mituri, unele chiar din zilele noastre: “crede și nu cerceta”, pentru că dacă cercetezi, mai mult ca sigur nu vei mai crede nimic!
Intriga amintește și de Numele Trandafirului, o altă carte înrudită cu această poveste. Chiar este și o trimitere la aceasta, atunci când apare un personaj perfect asemănător, prezent in ambele povestiri: Salvatore.
Cu alte cuvinte chiar dacă suntem în anul 200 sau 2000 întrebările existențiale sunt aceleași.
Fie că le scriem pe pergament, fie că le tastăm pe ecran.
Datele, faptele și toată literatura de la începuturi și până azi sunt separate ca și grâul de neghină.
Problema este că “grâul” a rămas împrăștiat prin Bibliile diferitelor religii și “copt” după sistemul fiecărei țări.
Ni se servește ca “pâinea cea de toate zilele”, covrigi uscați sau doar maia.
“Neghina” în schimb o înghițim zilnic, singuri, cu zâmbetul pe buze și cerem porție dublă fără să clipim.
O carte care te va pune serios pe gânduri. O istorie povestită foarte logic si simplist. Un mister dezlegat după metoda clasică detectivistă dar care are o soluție neașteptat de rațională.