Premisă
Nu cred că este cineva care să nu fie captivat de întrebările existențiale ale “vieții de după moarte”.
Din contră, cred că fiecare dintre noi este tot mai intrigat să știe, să înțeleagă și să găsească explicațiile cele mai potrivite credințelor sale a ceea ce se întâmplă atunci când butonul de off ni se va activa.
Există o foarte mare posibilitate să găsiți câteva asemenea răspunsuri în această carte. Sau, și dacă nu veți găsi exact răspunsurile pe care vi le doriți, cu siguranță vor fi multe indicii și sugestii care vă vor redirecționa.
Nu este exclus nici să vă alegeți cu și mai multe întrebări dar cu siguranță revelația va exista. Indiferent de forma și amploarea ei.
Conținut
Dumitru Constantin Dulcan adună și explică în această carte câteva teorii referitoare la “Viața de Apoi”: inteligența materiei indiferent de formă și dimensiuni; conexiunile energetice dintre om, animale, viețuitoare, natură și univers; “moartea nu există pentru că nici viața nu există” adică nu în sensul propriu, cel care ne-a fost transmis de secole; realitatea pe care o percepem este relativă, nu este singura realitate și nu e neaparat cea corectă.
Dacă știința și religia nu ne pot convinge de viabilitatea acestor teorii atunci poate o va face experiența personală a semenilor noștri sau chiar a noastră însăși.
Cartea vorbește despre premoniții, despre moartea clinică (care ocupă multe capitole), despre senzațiile de deja-vu, visele realistice și experiențele din alte vieți.
Pe cât de tare sperie toate acestea pe atât de liniștitoare sunt descrise.
Iată câteva întrebări dezbătute: Viața și misiunea noastră este planificată dinainte sau suntem liberi să decidem ce să facem cu ea? Putem modifica viitorul sau nu? Există Dumnezeu? Care dintre Ei? Dar Rai, Iad, Purgatoriu?
Iată unul dintre răspunsuri: DA!
Toate aceste teorii m-au cucerit și m-au convins atunci când asemănările dintre știință, religie și mărturiile oamenilor s-au completat reciproc ca un tablou frumos de puzzle minuscul, cu detalii fine și pline de semnificație.
Dar trebuie să recunosc că unele m-au și pierdut și au făcut scepticismul să preia controlul. Mai ales atunci când este făcut cunoscut un caz al unei femei, bolnavă de cancer și decedată pe masa de operații, care revine la viață după patru zile, timp în care cadavrul ei a stat la morgă. După revenirea la viață acesta este operată pe viu și medicii constată cu stupoare că boala a dispărut complet.
For the show hai să presupunem totuși că așa ceva ar putea fi adevărat în sensul cel mai real al cuvântului dar mintea noastră de “aici” nu are (încă?) instrumentele necesare pentru a putea accepta, înțelege sau explica un asemenea eveniment. Însă, ni se sugerează în carte, că mintea “de dincolo” s-ar putea să le aibă!
Concluzii
Mi-ar fi plăcut totuși să găsesc mai multă explicație științifică a acestor fenomene dar Dulcan înclină mai mult spre religie decât spre medicină. Chiar afirmă cu convingere că religia a înțeles deja de acum câteva mii de ani cum funcționează lumea din afara celei fizice. Știința a rămas mereu în urmă, chiar dacă și ea s-a lovit de-a lungul timpului și încă se mai lovește de multe modificări morfologice inexplicabile.
Până la urmă cred că acesta este sâmburele de îndoială pe care Dulcan vrea să îl planteze: nu e vorba despre faptul că experiențele trăite ale vieții de după moarte pot fi în totalitate false, ci că ele pot fi sută la sută reale!
Reale într-un mod pe care noi astăzi nu îl putem percepe. Mai reale decât ceea ce noi azi considerăm a fi real, fără a avea nicio altă garanție decât limitele noastre senzoriale și moștenirea generațiilor anterioare.
Mintea de dincolo este un slogan și un îndemn al unui nou început: este vremea să ne oprim și să o luăm de la capăt dacă vrem cu adevărat să înțelegem ce este dincolo!
Trebuie să renunțăm la foarte multe preconcepții. Trebuie să acceptăm că acele clișee cum sunt “ dacă faci bine, bine ți se va întoarce iar dacă faci rău, rău vei găsi” sau “puterea autosugestiei este vindecătoare în aceeași măsură în care poate fi și dăunătoare”, sunt din ce in ce mai palpabile și azi unele pot fi chiar dovedite științific.
Și nu în ultimul rând trebuie să ne oprim puțin din a căuta soluții și explicații în universul cosmic (cu siguranță sunt și acolo destule) ci să le căutăm prima dată între noi, lângă noi, în noi înșine.
That’s nothing out there, everything is over here! Pare să zică.
Dar dacă este citită cartea cu inima deschisă și cu mintea “goală”, spre final lasă să se înțeleagă chiar opusul: That’s nothing out here, everything is over there!
În ceea ce noi considerăm a fi nimic, poate fi totul! Multumesc Libris.ro pentru carte.
Universul, spune David Bohm, este o hologramă gigantă, o holomișcare a lumii înfășurate, către lumea noastră desfășurată perceptibilă. În ordine înfășurată, fiind totul în totul interconectat, fiecare acțiune exercitată într-un punct se reflectă asupra întregului și invers. Având indubitabile consecințe, așa după cum vom discuta, prin conștiință, prin modul în care gândirea noastră are o finalitate constructivă sau, dimpotrivă, distructivă, vom exercita un efect de aceeași natură asupra Universului. Chiar dacă din ignoranță noi credem că Universul este indiferent la ceea ce facem noi, fizica cuantică ne spune că prin conștiința noastră ne implicăm în ordinea sau în dezordinea sa. Cum fiecare dintre noi este un univers aparte, înțelegem că la nivel de conștiință ne intersectăm cu universurile tuturor semenilor și cu marele Univers de dincolo de noi.p.47
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Libris
Alte recenzii de la Dumitru Constantin Dulcan:
