Năluca şi năucul este o carte inclusă într-o altă ciudăţenie de-a mea, şi anume în aceea de a vedea anumite cărţi în biblioteca personală. Deşi citisem cartea deja, nu am ezitat să o achiziţionez cu prima ocazie. Şi de ce nu aş fi făcut-o până la urmă!? Năluca şi năucul a fost şi, rămâne o lectură relaxantă, foarte amuzantă, în compania căreia timpul parcă zboară.
Personajele principale, Alona Dare şi Will Killian sunt construiţi complementar, cu chimie şi cu rol distinct şi totuşi identic, pe tot parcursul cărţii. Ea, majoreta-şefă, adolescenta populară a liceului, blonda perfectă cu viaţa perfectă, devenită stafie…
- …şi nu-mi mai spune stafie, a adăugat, încruntându-se.
- De ce nu?
- Păi vezi vreun cearşaf sau lanţuri pe mine? a spus, făcând un gest teatral spre ea.
- Cum preferi atunci? Să spun că ai un defect de trăire?
El, tipul goth, tipul de băiat pe care nu-l puteai asocia cu tocilarii ci mai mult cu vagabonzii, mergând mereu cu capul între umeri, omul mereu căutat… de stafii.
Îmi părea rău pentru ei, prinşi cum erau între lumi, putând vedea omenirea şi urmările greşelilor făcute, dar aflaţi în imposibilitatea de a le repara.
Momentul în care Alona Dare moare şi se întoarce ca şi fantomă dă tonul acţiunii şi mai ales, îi schimbă radical traiectoria lui Will. Deşi cu ajutorul lui Marcie, Will reuşeşte să-şi distragă atenţia de la vorbăria fantomelor din jur care par veşnic puse pe vorbă indiferent că sunt auzite sau nu, văzând-o pe Alona Dare în ipostaza cea mai neaşteptată, moartă fiind, se dă de gol, dându-i şansa acesteia de a-l lua cu asalt şi a-l bombarda cu toate problemele ei de fantomă.
- Will! Eşti conştient?
- Da, priveşte cu nesaţ din spatele pleoapelor, am mumurat eu. (…) Calmează-te, psihopato! Dacă nu-l duci la spital- care nu va fi chiar cea mai strălucită alegere pe care-ai făcut-o vreodată, dar, încă o dată, porţi ciorapi rupţi că aşa vrei tu, aşa că oricum nu contează-, vrei, te rog, să-l duci acasă, unde ar putea să-şi revină ca să mă ajute? Pe bune, cred că e ziua mea cea mai proastă.
Însă Will are probleme mai grave decât treburile nerezolvate în viaţă ale Alonei. Psihiatrul său stă cu ochii pe el şi este la un pas de a fi internat într-un spital de boli mintale. Unde mai punem la socoteală că directorul liceului şi-a făcut un obicei din a-l hărţui!? Şi ca o pedeapsă fiindcă a râs de morţi i se mai confiscă şi muzica, pe „iubita” lui, Marcie.
Să râzi de morţi nu e niciodată o idee bună. Dar nu mă puteam abţine. Marea Alona Dare redusă la o scăfârlie plângăcioasă şi mucoasă? De câte ori ai ocazia să vezi aşa ceva?
Dar nici viaţa Alonei nu este atât de perfectă cum a lăsat să se vadă. Frumuseţea dinafară a acoperit mucegaiul din interior. Părinţii au divorţat. Tatăl s-a recăsătorit, iar mama a căzut în patima alcoolului în încercarea de a-i atrage atenţia celui dintâi.
Atât Will cât şi Alona sunt departe de aparenţe. Unul are o mamă iubitoare care însă nu ştie cum să gestioneze problema fiului său, celălalt este întruchiparea perfecţiunii, o perfecţiune ce acoperă nişte părinţi absenţi şi continua senzaţie de abandon.
Cum vor reuşi Will şi Alona să facă echipă pentru un bine colectiv? Moartea nu îţi aduce o resetare de personalitate, iar darurile „speciale” nu-ţi dau extra capacităţi de percepere şi înţelegere absolută.
- Killian, ridică-te! am spus, întinzându-mă peste pieptul lui şi zgâlţâindu-l de umăr. În ciuda neuronilor tăi arşi, capul tot greu ţi-a rămas şi mi-au amorţit picioarele.
Ficţiune pentru adolescenţi unde sfera spiritelor, a fantomelor şi a oamenilor cu capacităţi de medium, figurează ca teme principale, Năluca şi năucul ne oferă o distragere sănătoasă din monotonie. Alona şi Will îşi vor fi un rău necesar compensând defectele unuia cu calităţile celuilalt. Vor învăţa inconştient să se bazeze unul pe celălalt şi să-şi întindă o mână de ajutor la nevoie. Stacey Kade ne oferă într-o manieră supranaturală şi amuzantă faţa oamenilor dincolo de aparenţe şi ne învaţă că oricând putem învăţa de la cei din jur metoda supravieţuirii în jungla umană în care credem că ne-am rătăcit.
- Dumnezeule, eşti la fel de superficială ca-ntotdeauna. Nici moartea nu te-a schimbat.
- Îi schimbă pe mulţi? Din ce am văzut astăzi, mai mult îi fixează în peisaj, făcându-i exact cum erau înainte să moară.
M-am încruntat. Era o observaţie oarecum decentă. Poate că nu era chiar aşa de toantă cum îmi închipuisem.
Dar starea de stafie a Alonei nu va fi singura problemă. Joonie, prietena lui Will se poartă tot mai ciudat, un nor fantomatic plin de sentimente negative este pe urmele lui Will, iar Lily… Cine o fi Lily şi care-i treaba cu ea?
Va reuşi Will să termine anul şcolar fără să fie exmatriculat sau internat la balamuc? Iar Alona va reuşi să-şi rezolve problemele şi să găsească lumina salvatoare?
Alte recenzii de la Stacey Kade:
