“Nu cumva am obligația morală să înțeleg?”(pag.90)
O dată la câtva timp, în cariera noastră de cititori –amatori sau profesioniști- întâlnim cărți și autori (dacă suntem norocoși, chiar în realitate) care ne pun în dificultatate.
În cauza de asta dată: Nebunia de a gândi cu mintea ta, de Gabriel Liiceanu, titlu care, imediat descoperit, mi-a stârnit un interes magnetic.
Nebunia de a gândi cu mintea ta nu este, după mine, o carte comodă.
Dar prin asta nu vreau să spun că veți asista, cititind-o, la un inventar de fraze încâlcite, cuvinte afectate, sau împăunări de orgoliu, dictate nazal de la un amvon de fildes.
Nefiind un roman, și nici poezie, nefiind o rețetă, și nici revelație, Nebunia … este un discurs filozofic despre gandire; dar nu despre actul “plat, sters, impersonal” de a gandi pur si simplu, ci despre gandirea cu mintea proprie, care, avertizeaza autorul, este si periculos, si dificil.
Și, de fapt, lectura este solicitantă numai în măsura în care năzuiți- conștient, asumat- nu doar să citiți, ci să înțelegeți.
Ce ne preocupă și de unde vine, ce au gândit mari oameni ai lumii, cine suntem, unde ne îndreptăm și, mai ales, ce lăsăm în urmă.
Citind prima carte semnată Gabriel Liiceanu, după ce am avut șansa participării la o lansare a altui titlu de același autor, în care am încercat, admit, să cunosc măcar puțin și omul din spatele scriitorului, trebuie să spun, sunt mai bogată în amintiri, emoții, sensuri, înțelesuri, învățăminte, teme de meditație, dar si neastampar.
Gabriel Liiceanu – omul, este , văzut de aproape, o prezența plăcută, emanând inteligență, stil, cultură; scriitorul descoperit în carte, nu doar că nu contrazice sau pierde teren din imaginea publică, ci vine să completeze și să dezvolte.
Cu sinceritate, modestie, asumare și curaj de bun gust, autorul pune întrebări, dă exemple, formulează opinii și trage concluzii, fără a emite însă verdicte sau îndemnuri.
Filozofie si logică, trecut si prezent, personalități române si mari oameni ai lumii, isi dau intalnire in acest spatiu meditativ, pentru a ne ajuta – pe cei dispusi sa intreprindem un demers sinuos, analitic, intens – să functionăm nu dupa stilistice “de imprumut si formule mostenite”, ci după filtrele propriei noastre gândiri.
Asadar, dacă faceți parte dintre cei care au năzuința ( și cutezanța ) de a gândi cu mintea proprie, această carte este un prilej bun de a exersa.
Kant, Kierkegaard, Noica, Dragomir (filozof român strălucit, despre care, admit, nici nu știusem) Socrate, Ortega Y Gasset, sunt numai câteva dintre numele care intervin, indirect, în discuție.
Ce înseamnă a gândi? Ce e cultura? De unde ne vin ideile proprii? Ce rol au mediul social, familial, genetica, epoca, in procesul ambitios si nebunesc de a afla ce e cu noi insine, cu lumea – si asta nu deschizand rapid o fereastra de internet – ci gandind cu mintea proprie?
Întrebări, analize, concluzii și…alte întrebări.
Citiți! Citiți Nebunia de a gândi cu mintea ta! Citiți Gabriel Liiceanu!
Notă: 9 / 10

Dragă Adelina, nu ştiu ce ai citit tu, dar am umila părere că te-ai hazardat niţeluş atunci când ţi-ai propus să-l aghez***** pe marele om de carte care vrea să fie G.L. …Ştii de ce nu aş citi cartea asta? Pentru că îmi place să gândesc cu mintea mea, la fel cum citesc ceea ce vreau şi detest ceea ce vreau. A-i citi pe alţii decât pe preferatul tău este un fel de completare a metabolismului de care un om are nevoie, nu atât cât să trăiască, ci cât să se impună prin umanismul lui în contextul vast al regnului… Read more »