Recunosc, am vrut să-i adaug culoare acestei coperți, nu-s amatoarea coperților alb-negru, dar…
Liliana Corobca a îndrăznit să se împartă cu cele mai colorate idei din imaginația sa. Scurte, unele au legături pe pagini diferite, iar acest lucru poate să deruteze mulți cititori. Însă, cu un pic de răbdare, treceți și marea.
Eu am inspirat adânc, am înțeles că citesc ceva neordinar, că mulți nu o vor citi până la urmă, și vă zic de ce. Unii iubesc să asculte idei scurte, alții să le citească, puțini le adoră pe ambele, pentru că cer continuare. Iubitorii de povești lungi sunt rugați să o evite, o să vă enerveze ori plictisească.
Liliana e pe cât se poate de „Zgârcită” în detalii!
Pentru mine a fost un exercițiu perfect, atunci când nu aveam chef de demonii din capul meu, îi doream pe alții, și îi înșelam la greu, mai ales că cei ai Lilianei sunt foarte diferiți.
Sunt sigură că titlul este o alegorie de succes, pentru a masca paleta de culori pe care o găsiți pe paginile acestei cărți.
Gânduri, reflexii, dorințe și frustrări, tot ce puteți găsi în capul unui om, care are prea multe de spus și nu are cui, le veți citi doar dacă veți deschide cartea. M-am gândit mult, atunci când ajungeam la asemănările dintre strunele care mi se plimbau prin capul meu. Nu au fost multe, suntem oameni diferiți, dar acele momente mi-au adus o maximă plăcere, rămânând cu un gust de – nu-s singura nebună cu asemenea păreri! (pur compliment)
Deosebită. Acesta este adjectivul meritat pe deplin de „Negrissimo” -ul Lilianei Corobca. Un roman despre altceva decât suntem noi obișnuiți să citim.
Mulțumesc pentru că ați îndrăznit să deschideți porți ruginite în fața atâtor ochi curioși!
