Penelope Ward este una dintre autoarele mele preferate. Am descoperit-o acum mulți ani și m-am îndrăgostit de stilul ei, de poveștile emoționante și de realitatea pe care o imprimă intrigii sale. Suferi, plângi, razi alături de personajele din cărți și reușești să rezonezi cu întâmplările citite. În ultimii ani însă, din păcate, Penelope a devenit într-un fel destul de comercială și în plus, poveștile ei nu au mereu acea profunzime pe care o caut. Acțiunea este destul de plată, nu se întâmplă foarte multe lucruri și greu reușește să mă impresioneze. I miss the old Penelope. 🙁
„Niciodată n-aș putea…” este o carte scurtă, dar care cred că a avut ca bază de inspirație și viața ei, ea fiind mama unei fetițe deosebite, ce are nevoie de ajutor specializat. Eu am citit destul despre provocările peste care a trebuit să treacă și mereu spune că a ieșit mai puternică și că a avut mult de învățat de la fata sa. Puțin din lecția ei de viață a inserat-o aici, în povestea dintre Josh și Carly, două persoane care își pun viața pe pauză pentru a avea grijă de fratele fostului ei iubit – Scottie. Cei doi sunt legați și de amintirea fostului ei iubit, Brad, care a murit într-un accident și de aceea consideră că este datoria lor să aibă grijă de Scottie, pentru a nu-l lăsa pe mâna autorităților. În acest timp, între cei doi se va aprinde ceva frumos, dar fac parte din lumi diferite.
Nu se înțelegeau așa bine înainte și există încă multe resentimente, pentru că au o anumită părere unul despre celălalt și nu reușesc să treacă peste. Se simțeau vinovați din cauza conexiunii pe care o aveau cu Brad și într-un fel, considerau că îl trădează. Cartea este destul de plină de sentimente reprimate, de eforturile pe care ei le fac pentru Scottie, dar sunt și pasaje frumoase care reflectă legătura dintre ei.
Se pune foarte mult accent pe greutățile întâmpinate de cei care au grijă de copiii cu autism, de griji și probleme, și în cazul nostru, nici Carly și nici Josh nu aveau ceva experiență în spate. S-au trezit brusc în acest univers și au încercat cât au putut mai bine. Consider totuși că problema lui Scottie a umbrit efectiv legătură dintre cei doi și accentul nu a mai fost pus pe o poveste de dragoste. Așa că, din punctul meu de vedere, povestea este mai mult o dramă, cu câteva elemente conexe de dragoste.
Nu pot spune că a fost plictisitoare sau că nu a stârnit ceva înăuntrul meu, însă din păcate, nu a fost preferata mea. 🙁
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Litera
Alte recenzii de la Penelope Ward:
