“Notre-Dame de Paris” sau “Cocoșatul de la Notre-Dame” este una dintre cele mai cunoscute și iubite opere scrise de romancierul francez Victor Hugo. De altfel, tot el a scris și “Mizerabilii”, o carte la fel de impresionantă. Care a dat naștere nenumăratelor filme, producții muzicale și piese de teatru despre care am auzit cu toții.
“Notre-Dame de Paris” de Victor Hugo este un roman pe care credeam că l-am citit, la fel ca și “Mizerabilii”
Dar la fel ca și în cazul altor cărți cunoscute, de fapt ideea aceasta era doar în mintea mea. Deoarece în realitate nici măcar nu răsfoisem probabil vreuna dintre aceste scrieri. Chiar dacă credeam că știu despre Esmeralda, Quasimodo și legătura lor cu catedrala Notre-Dame din Paris, citind cartea mi-am dat seama cât de departe eram de povestea lui Victor Hugo.
După ce a avut loc incendiul de la măreața catedrală din centrul Parisului, m-am îmboldit mai mult să citesc cartea. Și chiar mă bucur că am făcut-o, deoarece acum legenda cocoșatului de la Notre-Dame îmi este mult mai clară.
Romanul gotic francez nu ne pune în fața ochilor doar o poveste dramatică a unor personaje. De asemenea, scriitorul descrie cât se poate de în amănunt arhitectura și istoria măreței catedrale din Paris. În aceeași măsură redă cât se poate de fidel structura cartierelor Parisului din timpul domniei lui Louis XI. Multe pagini din carte sunt ocupate de astfel de descrieri. Și, de multe ori, acestea par să întrerupă povestea personajelor brusc, relatând mai mult despre mediul în care se află.
O serie de pagini pline de istorie și de descriptiv pot părea plictisitoare
Datorită înșiruirii de elemente arhitecturale, istorii vechi, străzi, clădiri, monumente și nume de care se poate să nu fie interesat un cititor obișnuit. Dar dacă ești și un pasionat de arte și istorie, dar mai ales de Paris și de schimbarea în timp a catedralei Notre-Dame, atunci se poate să îți placă și mai mult opera.
Așadar, în anul 1831, când a fost publicată inițial, “Notre-Dame de Paris” de Victor Hugo redă destinele a trei personaje legate între ele. Esmeralda este o fată frumoasă crescută de țigani. Ea dansează în fața catedralei alături de căprița ei alba și drăgălașă. Dar mai presus de toate pune pe jar inimile mai multor bărbați din Parisul acelor vremuri.
Arhidiaconul alchimist Claude Frollo se lasă ispitit de frumoasa țigancă. El uită de religie și de destinul său, căutând să o facă pe Esmeralda să îl iubească câtuși de puțin. Încă un personaj central al acestei scrieri este Quasimodo, cocoșatul clopotier de la Notre-Dame, protejatul lui Frollo. Acesta este un personaj grotesc, diform, cu o înfățișare de jumătate om-jumătate animal. Dar sub această aparență, are și el un suflet. Iar acest suflet tresare de emoție și de dragoste pură pentru Esmeralda.
Pentru că nu o poate avea, călugărul înspăimântător Frollo, o condamnă la moarte pe frumoasa tânără
Dar monstrul clopotier o salvează și o duce în catedrală, unul dintre locurile de azil din Franța acelor timpuri. Dar ce este și mai interesant și complex la acest roman gotic sunt poveștile multiple din el și felul în care se întrepătrund la un moment dat acestea.
Așadar, vom afla mai multe și despre originile Esmeraldei, personajul în jurul căruia gravitează totul. Vom afla despre despre felul în care a fost răpită încă de când era un bebeluș. Dar, unul dintre momentele cele mai emoționante va fi reîntâlnirea cu mama ei adevărată, o clipă de fericire pură, care va fi apoi spulberată la fel de repede.
Destinul personajelor este tragic și finalul la fel. Dacă erai de părere că știi povestea cocoșatului sau a fetei țigănci, cartea aceasta îți va da peste cap cu toate părerile. Trebuie doar să o citești pentru a afla adevărata desfășurare a evenimentelor, așa cum a gândit-o Victor Hugo.
Alte recenzii de la Victor Hugo:
