Cartea “O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” de Mark Haddon este relativ scurtă ca număr de pagini. Dar în nici un caz nu este o lectură prea lejeră. Asta pentru că subiectul ei este unul care te atinge. Scrierea este un roman încadrat în genurile Mister și Crimă. Însă este ca nici un alt roman de acest tip pe care l-ai citit până acum.
Deși e vorba de moarte și despre ucidere, nu e legată de crima săvârșită asupra unei persoane. Ci a unui animal. A unui căine, mai exact, Wellington. Și mai frapant este modul în care aflăm despre descoperirea faptei, despre investigația propriu zisă și despre prinderea făptașului.
Detectivul din “O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții”, și în același timp naratorul, este Christopher Boone
Christopher este un adolescent de 15 ani, care suferă de sindromul Asperger. Acest sindrom este o formă de autism. Asta ca să se înțeleagă din prima cu ce fel de personaj avem de-a face. Tot asta te va ajuta să realizezi de ce se comportă băiatul așa. De ce are propriile obiceiuri, uneori evervante, și de ce nu suferă să fie atins.
Cu toate că suferă de această tulburare, Christopher este un mic geniu. Îi place matematica și uimește pe toată lumea cu calculele sale, care pentru alții ar părea complicate. El găsește liniște si armonie în ordine, în rutinele lui. El mai iubește listele, tiparele și adevărul. De asemenea, nici nu știe să mintă și nu înțelege la ce folosește asta. Cu toate acestea, tânărul cunoaște foarte puține despre ființele umane. Și încă refuză să vorbească cu străinii, dacă nu ajunge să afle anumite lucruri despre ei.
În plus, micul nostru detectiv din “O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” urăște culorile galben și maro. Dar și apropierea fizică. Iar dacă simte că cineva îi invadează spațiul, reacționează destul de violent sau țipă ori geme. Aglomerările de oameni i se par un chin. De asemenea, Christopher nu a mers niciodată de unul singur mai departe de capătul străzii pe care locuiește. Însă când în miezul nopții găsește câinele unei vecine mort, el se decide să pornească într-o aventură.
În acest caz va fi nevoit să facă compromisuri, să investigheze și să mintă indirect atunci când situația o impune
Decizia lui de a descoperi cine a ucis câinele pe care îl iubea, îi va întoarce lumea cu capul în jos. Și în acest periplu nu va afla doar despre vecinii săi. Nu doar că se va confrunta chiar el cu poliția. Ci va descoperi multe secrete despre familia lui.
Deși locuiește doar cu tatăl, adolescentul va afla mai târziu că persoana în care avea cea mai mare încredere l-a mințit. Apoi, după ce va afla adevărul trist despre cum a fost ucis câinele, va merge chiar și mai departe. De unul singur. Pentru a ajunge la o persoană în care acum decide să își pună toată baza.
Cartea “O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” de Mark Haddon nu este un roman polițist obișnuit
Poate că în primul rând nu vei empatiza cu personajul. Dar apoi aflând cine este, cum este și care îi sunt valorile, vă veți împrieteni ușor.
Scrierea nu este doar un bun portret al persoanelor ce suferă de sindromul Asperger. Este și foarte emoționantă. Și seamănă din anumite puncte de vedere cu romanul “Extrem de tare și incredibil de aproape” de Jonathan Safran Foer. Ambele personaje se află într-o călătorie inițiatică, ce la destinație îi va întâmpina cu răspunsuri la întrebările cele mai arzătoare.
Alte recenzii de la Mark Haddon:
