Până la un anumit punct romanul ” O iubire imposibilă” al scriitoarei franceze Christine Angot poate fi asemănat cu o post-modernistă adaptare a basmului Cenușăresei. Însă doar până la un punct în care congruența dintre cele două povești de frânge subit, intervenind aici stilul când lin, când alert, al scriitoarei franceze care, între vitralii și teșe o poveste cu fericiri și îndurerări, cu dese urcări și coborâri, dar mai ales cu răsturnări de situații și un halucinant sfârșit care cu siguranță că amprentează sufletele cititorilor cu amestecul de empatie și virulente semne de întrebare.
Alegându-și ca loc de desfășurare al narațiunii idilicul orășel Chateauroux, scriitoarea îi așează pe Pierre și Rachel într-o ramă aparte, plină de luminozitatea unui prinos al descriptivismului.
În prima parte a cărții Christine Angot ne răsfață cu exuberanta intensitate a unei uluitoare și intense iubiri dintre Pierre și Rachel, într-o pleiadă de metafore senzoriale care cutremură lumea obișnuită și măruntă a unei evreicei din pătura mijlocie ( Rachel ), aceasta trezindu-se adulată și fermecată de șarmul unui parizian plin de carismă ( Pierre ).
Apoi, creionându-l pe Pierre ca un personaj ocazional, Christine Angot zugrăvește narațiunea într-o cu totul altă paletă de culori.
Nu vă povestesc mai multe, lăsându-vă să descoperiți voi mai multe citind acestă carte apărută la Editura Polirom.
Sunt convins că o să vă placă, mai ales că stilul este ușor, nicidecum bombastic, având o ușoară maleabilitate lingvistică, cuvintele jucând rolul liantului dintre ceva și altceva, încercând să unească două extreme.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Christine Angot:
