Lumea atemporală, încremenită parcă într-o bulă a unui arhaic aflat între mitizare și totemizare ni-se dezvăluie în romanul ” O lume se destramă” al scriitorului nigerian Chinua Achebe sub forma narării obiceiurilor străvechi din lumea Africii dusă sub aripile hamattanului, acel poetizat vânt uscat și nisipos care bate dinspre Sahara spre Oceanul Atlantic din noiembrie până în martie. O lume mângâiată de gongul african numit ogene, în care bărbații trebuie să fie puternici și neîndurători, cu spirit războinic, iar femeile supuse, trăind mereu sub umbra impunătoare și ocrotitoare a soțului.
Chinua Achebe, într-un stil deloc întortocheat, așează în paginile acestei cărți lumea idolilor și a unei tabula rasa, sacră și intangibilă, pe care o întrepătrunde, la fel cum se întâmplă și în iureșul realității cotidiene, cu lumea albilor aflată într-un avântat modernism.
Romanul lui Achebe nu poate fi considerat un roman-manifest, pentru că, în pofida unui ușor iz de pildă, romanul ” O viață se destramă” nu este despre lupta antagonică dintre ceva și altceva, ci etalarea ultimelor respirații ale unei lumi aparte care, în ciuda rudimentarismului și a unui colțuros canonic care s-a desfășurat de-a lungul unei lungi perioade de timp, emană un parfum de egwugwu ( oameni mascați care întruchipează spiritele strămoșilor), cu blesteme hilare și pătimiri sufocante, strivită sub expansionismul lumii oamenilor albi care înghite de-a valma vinovați și inocenți, păcătoși și credincioși, lacrimi și zâmbete.
O carte incitantă!
Lectură plăcută!





