Se spune că cel mai bun remediu de a contracara frica provocată de cataclismele sociale e să citești povești, basme. Eu aș reduce acest citat la simplul „să citești”. Nu, nu știri, căci ele chiar tulbură mințile. Să citești cărți pentru copii, cărți în care Binele biruie Răul, în care emoția primează asupra valorilor materiale, cărți în care se oglindește sinceritatea, căci anume de această calitate avem nevoie ca de aer. Astăzi, după aceste chinuitoare zile de când a izbucnit războiul pe care nimeni nu l-a așteptat, am primit în dar o carte pentru fetița mea, Mădălina, intitulată simplu „O pasăre pe umărul meu”, titlu semnat de autoarea Sibylle Delacroix și tradusă în 2019, la editura Pandora.
Cartea spune istoria unui băiețel care primește de la destin o pasăre, atunci când merge în clasa I, doar că aceasta se transformă dintr-o bucurie într-un adevărat chin. Pasărea devine tot mai mare, apasă tot mai greu pe umerii băiețelului și doar o adevărată prietenă îl ajută să scape din capcana acesteia.
Admir scriitorii care nu se tem de utilizarea metaforelor pentru a spune istoria nu doar celor mici, dar și celor mari. Pasărea pare a fi aici întruchiparea adulților nerăbdători, a profesorilor care în loc să învețe, încep să cioplească în firea copilului.
Este o carte despre care pot spune că merge și pentru cei mici, și pentru cei mari, fiind caldă, empatică și meditativă, suficient cât să te scoată din apatia în care ne scufundăm. Pe final, îmbrățișați-vă copii, pentru ca păsările lor să fie libere și fericite.
Alte recenzii de la Sibylle Delacroix:
