O viață de judecător. The life of a judge. Când am auzit pentru prima dată titlul acestei cărți, am avut impresia- eronată, aflam eu mai târziu- că este un manual despre cum să fii judecător. În speță, ar fi doar o carte pentru cineva cu o specializare în domeniu. Ce-i drept, am lăsat-o ceva vreme pe noptiera din camera mea, întrebându-mă dacă voi ajunge îndeajuns de curioasă măcar să o răsfoiesc.
Constrânsă cumva de anumite, să le spun, evenimente sau de mai bine-cunoscutele Iar am proiect de făcut la facultate! /Nu am niciun chef!, am ajuns să deschid și această carte. Rezultatul? Nu am mai putut-o lăsa din mână până când nu am terminat-o! Și nu, autorul- Ion Turcu– reputat profesor de drept de la Cluj, magistrat de mai bine de 40 de ani și, de 10 ani avocat , nu a dat cu superglue pe carte!( Deși ar fi un sfat bun, poate ar merge cu anumite cărți mai puțin interesante, cel puțin la prima vedere!).
Cu greu e să începi. Nu știi unde vei ajunge, nu știi cât va continua[…] nu știi cine va citi, nu știi cine va comenta. Pe scurt, te afli în fața unei mări de neștiute și, totuși, nu poți ține în tine.
Cu un simț al umorului bine definit, Ion Turcu rememorează unele dintre amintirile de preț din viața de student sau de profesionist în domeniu, atribuindu-le titluri precum Porcăria miracolelor, Debut penibil, Una caldă una rece, După cârciumă la o cină dubioasă, Succesul provocat de îmbrâncire etc.
Una dintre întâmplările care mi-a atras atenția a fost cea în care, pe un coridor la parter se formase un grup de studenți care dezbăteau o problemă de interpretare a unui text scris cu cretă pe o ușă: AVE CEZAR VAVAN( cu al treilea cuvânt aveau o problemă). În toiul disputei științifice, apare responsabila cu curățenia, care le spune studenților: mereți și nu rupeți ușa că am scris clar că A VECE ZARVA VAN ( veceul este închis).
Ca un bonus, după fiecare povestire a profesorului, există și traducerea în limba engleză a textelor, pentru a putea învăța, totodată și cuvinte noi într-o limbă străină.
Ion Turcu abordează și evidențiază la începutul capitolului intitulat sugestiv Succesul provocat de îmbrâncire, un sfat de viață prețios, respectiv că, atunci când ai căzut în apă, trebuie să înoți până la mal. La această concluzie a ajuns, după ce, așa cum și precizează, toate realizările mele din domeniul științelor juridice s-au datorat îmbrâncirii de către alte persoane.
Așadar, Hai să o luăm bărbătește. Să ne asumăm răspunderea pentru tot ce s-a întâmplat[…]. Și totuși, nu putem renunța la ideea de a scrie, nu numai pentru a ne descărca, ci și pentru a supraviețui propriei noastre sorți. Frumos spus, nu-i așa?
Alte recenzii de la Ion Turcu:
