Cel de al doilea roman al scriitoarei de origine hawaiană Hanya Yanaghiara, ”O viață măruntă”, are, în pofida anumitor stângăcii de exprimare, o incontestabilă valoare literară care pare a promite o interesantă evoluție a tinerei scriitoare.
La prima vedere, răsfirând un parfum de buildingsroman, cartea urmărește evoluția a patru personaje ( Malcolm, Willem, J.B., și Jude) de la perioada colegiului unde sunt colegi până în apropierea finalului existenței, atât pe plan profesional, cât și pe cel senzorial.
Despre ce este vorba în această carte? În primul rând este despre viața scursă între ceva și altceva, ca o căutare a definirii și redefinirii, în care cele patru personaje, într-o acută și adeseori chiar alambicată echilibristică a existențialismului, încearcă să-și îndeplinească idealurile și ambițiile profesionale, crezând, la fel ca toți ceilalți oameni, că astfel oferă existenței lor un sens concret. Și poate că există un dram de adevăr în acest enunț al existenței între prolog și epilog, cu întregul apanaj al deselor reteoretizări, cu urcări și coborâri, beznă și lumină, ca o eternă cursă între contradicție și consens, în care sacrul și profanul senzorial se întrepătrund în ghimpii trăirismului.
Cu o creionare incisivă a intrerelaționării, al pierderii și regăsirii prin diverse interacționări ale unor povești aparent paralele tânăra scriitoare reușește să zugrăvească o poveste care corupe, ademenește și incită.
Lectură plăcută!





