Cum stai la capitolul toleranță? Dar la capitolul moralitate? Cât de obiectiv crezi că ești când vine vorba despre judecăți de valoare și etică? Pentru o testare eficientă a acestor parametri cred că parcurgerea acestei cărți este perfectă.
Acesta este debutul autoarei, care sinceră să fiu nu seamănă deloc cu un debut, și care mi s-a părut mult peste medie, chiar dacă cealaltă carte a sa, O viață măruntă, rămâne favorita mea deoarece m-a șocat, m-a durut, m-a frustrat și n-am putut s-o las din mână. Ca idee centrală, ambele se concentrează pe același subiect, abuzul, dar aici mi s-a părut mai puțin grafic și dezvăluit mai cu perdea, dar la fel de șocant și de bine dozat, ceea ce diferă este perspectiva din care ne este oferită povestea. De la abuzat la abuzator, de la victimă la antierou. În rest, avem parte de șoc după șoc, pe bandă rulantă.
Povestea doctorului Norton Perina ne este dezvăluită în prologul volumului său de memorii de către asistentul și susținătorul său, Ronald Kubodera. Născut în 1924, este licențiat în medicină și datorită descoperirii Sindromului Selene la un trib primitiv, Opa’ivu’eke, locuitori ai unei insule fictive, Ivu’ivu, ce aparținea de regatul U’ivu din Micronezia primește Premiul Nobel. Este de asemenea tatăl adoptiv al 46 de copii culeși de-a lungul câtorva decenii din arhipelag. În anii ’90 se află în închisoare pentru o condamnare de viol și abuz sexual asupra unui minor și este convins de asistentul său să-și scrie memoriile care poate vor oferi o justificare a acuzațiilor de care a fost găsit vinovat, pe care el le contestă și pentru a oferi propria versiune și viziune asupra cercetărilor și descoperirilor sale. Te-ai gândi că după o astfel de prefață elocventă, cartea nu te mai poate surprinde. Dar o va face într-un mod care atentează la bunul simț și la norme decente de etică și moralitate.
Primele capitole se axează pe dezamăgirea unui copil de a fi născut într-o familie fără aspirații, de a avea doi părinți superficiali, lipsiți de entuziasm și total rupți de realitatea imediată, care se mulțumesc cu puțin și chiar cu nimic. Nu există niciun fel de abuz în această copilărie, doar lipsa unui model de urmat, a unui părinte motivat și inovator. Dar, considerându-se perseverent, înzestrat și temerar, Perina face medicina și, după o experiență dezamăgitoare în laboratorul unui savant recunoscut, primește oferta de a explora împreună cu un antropolog și asistenta acestuia viața de pe o insulă sălbatică din Micronezia. Este încântat de propunere și pleacă plin de elan fără prea multe informații despre planurile expediției. Insula este total izolată și ruptă de civilizație, accesul pe ea este destul de dificil iar jungla luxuriantă. Și ajuns acolo realizează că Paul Tallent, antropologul care organizase expediția, era pe urmele unui mit, a unei legende. Dar nici măcar acest lucru nu-l face să-și piardă entuziasmul.
E de prisos să vă povestesc parcursul acestei expediții și urmările descoperirilor lui Perina după publicarea lor în diverse reviste științifice. Așteptați-vă la un fel de transformare a Raiului în Iad. O defrișare totală nu numai de vegetație. „Civilizația” a exterminat insula și a transformat-o într-o ruină. Nu cred că lucrul aceasta va mira pe cineva. Goana după bani și nemurire naște monștri.
Cert este că în prima expediție care a durat șase luni, cei trei exploratori au descoperit pe insulă un trib primitiv care-și exila bătrânii în pădure când aceștia începeau să-și piardă vocea. Dar nu pentru a muri, ci pentru a proteja restul satului de blestemul acestora. De fapt, tocmai pe aceștia îi întâlnesc prima dată. Grupul „visătorilor” va constitui o revelație pentru Perina deoarece par a deține secretul nemuririi. O nemurire înșelătoare care are asupra psihicului niște efecte secundare devastatoare.
Interesantă este vocea personajului, concepțiile și modul în care răstoarnă încălcarea gravă a unor standarde de moralitate și de empatie în normalitate. Da, ați înțeles perfect. Am urât personajul de la primele pagini. De la portretizarea mamei, la maltratarea animalelor în laborator, la asistarea fără a interveni la o ceremonie abuzivă, primitivă și promiscuă care implica violarea în grup a unui copil, la misoginismul fățiș, la agresiunea sexuală și violența domestică mascată sub forma adopției și a traiului decent, la neputința de a-și asuma vina pentru distrugerea habitatului și a tribului descoperit, la furtul animalelor și indiferența crudă a tratamentului oferit visătorilor relocați în State pe post de cobai.
Deși autoarea a recunoscut în multe interviuri că personajul este inspirat de persoana lui Daniel Carleton Gajdusek, un savant laureat cu Premiul Nobel pentru depistarea unui virus, dar de asemenea acuzat de pedofilie și agresiune sexuală asupra unui minor adoptat, trebuie să dăm Cezarului ce e al Cezarului și să recunoaștem că Yanagihara posedă o imaginație ieșită din comun care construiește cu minuțiozitate și cu atenție o lume fictivă, plină de culoare, arome, practici și credințe păgâne. Este de asemenea o carte care demonstrează efectele benefice🙄ale civilizației asupra unor locuri virgine. Dar ceea ce este ieșit din comun și cutremurător este viziunea (i)morală a personajului principal care pare că în fascinația lui pentru explorare, se implică atât de tare încât își însușește și chiar experimentează practici promiscue și inacceptabile ce aparțin culturii primitive abia descoperite.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Hanya Yanagihara:
