Îmi era tare dor de acest gen de carte. Cu crime, mister, detectivi, mafioți. Acel gen de carte care te ține în priză și te face să pătrunzi într-o lume a acțiunii, o lume alertă și plină de răsturnări de situație.
Prologul este unul macabru…o tânără este ucisă într-un mod extrem de brutal: este fugărită prin pădure și aruncată de pe o stâncă. Fata de doar 22 ani, Evelyn Grey, nici măcar nu își cunoscuse atacatorul și este dată la scurt timp ca fiind o persoană dispărută. Acțiunea este apoi concentrată pe William Evans și Sophie Adams. Sophie este o tânără jurnalistă ce își dorește cu orice preț să se afirme în domeniul său, așa că decide să se ocupe îndeaproape de cazul lui Evelyn și îl angajează pe William, acesta fiind un detectiv particular. De fapt, singurul detectiv din micul orășel Banff, unde este plasată acțiunea.
De aici pornește povestea celor doi, poveste ce se va complica din ce în ce mai mult. William este un tip mai solitar, singura persoană importantă din viața sa fiind colegul său de apartament, James, care e medic legist. Prin urmare, la început nu îi convine parteneriatul propus de Sophie, dar acceptă din lipsă a ceva mai bun de făcut. Cei doi găsesc într-un final cadavrul fetei și își continuă cercetările. Află de la prietenele ei cele mai bune că o femeie mai în vârstă păerea să o urmărescă pe Evelyn cu puțin înainte de moartea sa. William intuiește identitatea femeii și așteptă ca aceasta să îi contacteze, fiind convins că va ieși la iveală odată ce va știi că cei doi o caută.
Avea desigur dreptate. Femeia era mama biologică a fetei, aceasta fiind dată spre adopție la vârsta de 4-5 ani. Situația se schimbă radical de la apariția acestei femei, care le deschide calea investigatorilor către prima lor pistă reală, dar extrem de periculoasă- mafia egipteană.
Care sunt legăturile? Veți afla după ce citiți.
Autoarea are un mod de a scrie foarte plăcut, acțiunea a curs de la sine și a reușit să-mi mențină atenția pe tot parcursul ei. O trăsătură ce a pus mult romanul în valoare a fost umorul foarte bogat, care a creat o armonie între dramele create și preocupările cotidiene ale personajelor.
Cu alte cuvinte,nu-mi dă de ales. Dacă am de gând să accept propunerea ei voi fi nevoit să lucrez în echipă. Deloc stilul meu. De ce trebuie să fie inteligentă? Ar fi fost mult mai ușor dacă era o idioată dispusă să mă lase să fac ce vreau, atâta timp cât scotea un articol senzațional din asta.