ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Un psihopat, o răzbunare și câteva figurine din castane…
Pe străzile din Copenhaga umblă un psihopat care lasă în urma sa crimă după crimă. Detectivii și poliția încearcă deja de multă vreme să îi ia urma, până când aceștia descoperă o legătură cu un caz mai vechi. La locul fiecărei crime sunt găsite figurine mici din castane, motiv pentru care criminalul a fost poreclit ,,Omul de castane”.
Însă tocmai aceste figurine îi ajută pe polițiști să facă legăturile și să investigheze cea mai bună pistă care îi va duce către criminal. Numai că de fiecare dată, Omul de castane pare a fi cu un pas în fața lor. Are ași în mânecă, are informații și ajunge primul de fiecare dată la oamenii pe care polițiștii vor să îi interogheze. Totuși, aceștia trebuie să îi întindă o cursă, pentru că deja sunt mult prea multe vieți sacrificate.
Întregul roman este o anchetă continuă și un suspans general în așteptarea Omului de Castane. Numai că acesta este undeva, în umbră, pândind, fiind ca de fiecare dată cu un pas înaintea tuturor. Curând, ancheta prinde o nouă formă, iar crimele acestui bărbat se dovedesc a fi doar drumul către răzbunare. Însă de ce și pe cine vrea Omul de castane să se răzbune?
Un roman polițist cu tentă de thriller?
După ce toți cititorii au oferit patru sau cinci steluțe acestei cărți, am zis să îi dau o șansă. Nu sunt și nu am fost niciodată o fană a genului horror sau thriller, cu toate că ambele mă fascinează. Așa că am promis ca toamna aceasta, în luna octombrie, aproape de Halloween, să citesc astfel de cărți. Așa că am început cu această carte foarte lăudată.
Greșeala mea a fost că mi-am făcut așteptări mari. De cele mai multe ori nu ascult părerile celorlalți până nu ajung chiar eu să încerc o lectură, dar acum am făcut o excepție. Pentru un cititor inocent care iubeste romance-ul așa cum sunt eu, mă așteptam ca Omul de castane să fie ceva dark, hardcore.
Numai că, din contră, totul mi s-a părut banal, lipsit de acel spooky, de elementul sinistru. Speram la niște scene dark, ceva la fel de rău ca Stephen King. Sau, cel puțin, ceva aproape de King, căci nu cred că îl poate egala cineva. Doar era o carte foarte lăudată pentru genul ei, nu? Așa că mi-am creat așteptări.
De fapt, un roman care nu a fost deloc spooky
Se pare că nu a fost cum mi-am imaginat. Povestea este foarte bună, însă suspansul lipsește, deși mulți alți cititori l-au simțit. Ideea este bună, personajele sunt bine construite, descrierea, însă, este infinită. Mi s-a părut că a fost o carte prea lungă pentru o anchetă care parcă nu se mai sfârșea. Se pare că nu am nimerit bine prima lectură de Halloween, dar încă mai am timp!
Cum am spus, gusturile nu se discută și, cum eu par a fi singura care nu a savurat această poveste, v-o recomand vouă! Poate că o veți îndrăgi, la fel ca restul cititorilor, iar dacă nu, măcar știți că i-ați dat o șansă! Așadar, vă doresc lecturi plăcute și spooky, unele care chiar să vă prindă, dragi cititori!
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Søren Sveistrup:
Ruxandra Dinu este redactor Booknation.ro de 1099 zile și a scris până acum 264 articole.
Se află pe poziția 5 din 41 de redactori.
Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Ruxandra Dinu aici.
Ruxandra Dinu are și un blog pe care scrie - îl găsești aici.