Sunt un mare fan al cărților despre cărți, așa că atunci când am descoperit volumul lui Allison Hoover Bartlett am fost atrasă imediat de titlu și – trebuie să recunosc – de copertă. Când am început să citesc, nu știam că personajul principal, John Gilkey este o persoană reală și că Omul obsedat de cărți este de fapt un reportaj amplu care ne introduce în lumea anticarilor și a obsesiei pentru cărțile rare.
John Gilkey își duce existența din furtul cărților pe care nu și le poate permite decât dacă recurge la infracțiuni cu carduri de credit. Motivația lui nu este una neapărat financiară: el își dorește să dețină cât mai multe cărți pentru a-și face o bibliotecă impresionantă și se desparte cu greu de volumele pe care e forțat de împrejurări să le vândă.
Hoţii erau fie savanţi, fie oameni ai Bisericii, fie escroci care furau ca să facă bani. Şi mai erau unii care mi s-au părut mult mai interesanţi: hoţii îndrăgostiţi de cărţi, care le furau pur şi simplu pentru că le iubeau.
Gilkey asociază cărțile rare cu statutul de gentleman cult și de modă veche, la care nu va putea ajunge niciodată. „Iubirea” lui față de cărți este falsă deoarece nu le vrea pentru a le citi și admira, ci pentru a-și crea o imagine de intelectual în societate. Deși intră la închisoare de câteva ori, hoțul nu se oprește și face din ce în ce mai multe pagube în lumea cărților și manuscriselor rare. Pe urmele lui pornește anticarul Ken Sanders, care joacă rolul detectivului al cărui singur scop e să îl oprească pe Gilkey.
Autoarea ne prezintă detalii cunoscute doar de anticari sau colecționari, secrete din lumea cărților rare, culisele din spatele celui mai mare târg de carte din lume – Frankfurt Book Fair, pentru ca în final singura întrebare pe care ne-o putem adresa să fie: „Când devine iubirea față de cărți o obsesie?”
Omul obsedat de cărți este o combinație între un reportaj amplu și o investigație jurnalistică transformate într-un roman polițist care aduce în prim-plan relațiile fascinante ce se leagă între oameni și cărți. Autoarea se întreabă repetitiv pe tot parcursul cărții, dar fără a reuși să ofere cititorilor un răspuns:
Ce anume îl poate face pe un om să încalce limitele și, din admirator, să devină hoț? Și cât de subțire este această limită?
