Am ajuns la al doilea volum de “opere cumplite” după ce primul volum m-a cucerit prin sinceritate și seriozitatea temelor atinse. Dacă atunci când am luat în mână primul volum am făcut-o din curiozitatea “ia să văd ce a scris fiu lui Florin Piersic”, păi de data aceasta, se subînțelege, motivele mi-au fost diferite.
Spre deosebire de volumul unu, unde textul este scris exclusiv cu minuscule, aici autorul a decis să introducă majusculele la începutul propozițiilor. O fi primit vreo câteva lecții de gramatică?:) Și aici textul este neaerisit, lipsesc liniile de dialog și iar avem acel format neordinar, parcă tras la mașina de scris.
Volumul de față îl completează pe primul. Și aici personajele sunt pe cât de diferite, pe atât de viu colorate și distincte. Și deși de data aceasta autorul a atins alte teme din societatea 
modernă și deci a scos în evidență alte tipare de oameni, recunoaștem același stil al scrierii și avem aceeași stare de bine pe durata lecturii.
Sarcasmul, umorul negru și ironia sunt și aici la ordinea zilei. Personajele se află în realități firești societății moderne, însă care analizate un pic și văzute cu ochi lucizi și minte trează par a fi pe-alocuri absurde, sau fără sens. Unele istorii sunt triste, altele vesele, însă scopul lor nu este de a ne trezi sentimente de veselie sau tristețe. Cred că intenția autorului a fost să ne atragă atenția asupra unor aspecte ale societății moderne care se îndreaptă spre absurd. Sensibilizarea și tragerea semnalului de alarmă cred că este făcută într-un mod subtil, dar eficient.
În prima istorioară spre exemplu, protagonista este o tânără de treizeci de ani care merge la o consultație la medicul plastician. Discuția de acolo este cu totul hilară. Deci, fiți atenți, fiind înarmat cu fraze standard, specialistul de la clinică îi garantează că operația o va întineri cu zece ani, dacă nu cu douăzeci. Și ups, stai un pic, că doar nu va arăta desigur precum o fetiță de zece ani. Ah da, și nu are importanță că tânăra a mers la clinică pentru o operație privind remodelarea sânilor, că dacă tot a ajuns acolo de ce să nu înceapă de sus, să facă unele retușări la față? Și nu că ar avea vreo problemă cu nasul sau buzele, însă parcă tot mai bine i-ar sta dacă i le editează un pic. Pe urmă poate să treacă și la sâni, și mai apoi de ce nu și la fese și abdomen.
Alte aspecte ale vieții moderne sunt vizate, alte personaje se perindă pe această scenă a teatrului absurdului. Și deși îți dai seama că unele aspecte sunt exagerate, totuși întrevezi adevarul. Descoperi o societate lipsită de cultură, falsă și superficială. Îi revezi între protagoniștii acestor istorioare pe unii cunoscuți, în unii îți vezi vecinii, în alții poate chiar o rudă apropiată sau mai îndepărtată.
Gândiți ce doriți, dar eu nu aș refuza un volum trei. Mi-ar plăcea să mai am în vizor și alte tipare ale societății moderne și să analizez împreună cu autorul “încotro ne îndreptăm”?!
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Florin Piersic Junior:
