Oralul lui Cosmin Cârciova este exact tipul acela de carte pe care o începi cu tare multe ezitări și îți ia relativ mult să te obișnuiești cu stilul său. Dar, odată ce o faci, te cuprinde, te învăluie și te face să plonjezi întru totul în ea, în mintea naratorului, în tom, în copertă (cred că este una dintre cele mai inteligente și mai bine alese coperți din câte am văzut), în albul paginilor. În sublimul, aș putea spune, iz de tutun pe care exemplarul meu l-a avut, dar pe care l-ar fi căpătat oricum 🙂
Autorul relevă o poveste fascinantă, un subiect convertit într-o conștientizare amplă a lumii, a dragostei și mai ales a Eului, a omului sub absolut (sau așa cred eu) toate formele sale. Limbajul este dur, foarte dur și cred cu tărie că această creație va fi înțeleasă doar de cei care au capacitatea nu de a trece peste felul atât de nemijlocit și de real al scriitorului de a releva, ci de a îl înțelege. De a îl simți.
Am trăit această carte.
Nesfârșiți fi-vom întru deșertăciune…
Nu mi-a plăcut niciodată să dau detalii despre întâmplări și, să fiu sincer, nici nu e cazul. Oral reușește să potențeze esența umană prin crearea unor portrete psihologice care îți dau mult, foarte mult de gândit. Într-un fel, consider că fiecare cititor poate înțelege ceva diferit din fiecare personaj. Fiecare va avea un alt ideal prosopografic și ethopeeic în minte, Anita, Natalia, Vanessa, Melissa vor fi atât de diferite și totuși la fel…
Flash-urile vor crea întotdeauna imagini ficționale diferite, tripurile vor avea culori și senzații multiple, vor pulsa, vor vibra într-o continuă neliniște. Lectura te aduce într-o goană nebună și totuși atât de delicioasă care nu are niciodată un final clar, ci te îndeamnă să gândești, să vezi, o da, să simți.
Umorul atât de bine realizat se interferează cu vastele cunoștințe biologice ale creatorului, dar și cu accente filozofice nihiliste, care mi-au amintit pe alocuri de mizantropia și inteligența actantului din Caietul Roxanei de Ștefan Bolea. Obișnuiesc să subliniez ideile la care voi vrea să revin ulterior, dar, în mod surprinzător, nu am simțit deloc nevoia să o fac. Pentru că totul mi-a rămas în minte, datorită acțiunii atât de ample și totuși atât de vast conturate, fără a se alambica.
La final, simțeam doar că se rupsese o parte din mine, tocmai pentru a mă recrea. Cuvintele sunt de prisos, până la urmă. Cosmin Cârciova mi-a oferit o experiență literară așa cum de puține ori am avut. Oral va rămâne pentru mult timp în mine, pentru că toți suntem sau am fost măcar odată în ea, fără să ne dăm seama.
Alte recenzii de la Cosmin Cârciova:
Ma intriga titlul acestei carti…O voi citi in cat mai scurt timp 🙂
Mă bucur 🙂